Selectați pagina

Cuvânt al Sfântului Efrem Sirul despre sfârșitul lumii și pentru a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos, ca să cunoască creștinii cum să viețuiască creștinește

Cuvânt al Sfântului Efrem Sirul despre sfârșitul lumii și pentru a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos, ca să cunoască creștinii cum să viețuiască creștinește

Cuvânt al Sfântului Efrem Sirul despre sfârșitul lumii și pentru a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos, ca să cunoască creștinii cum să viețuiască creștinește

Cuvânt al Sfântului Efrem Sirul despre sfârșitul lumii și pentru a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos, ca să cunoască creștinii cum să viețuiască creștinește

Cuvânt al Sfântului Efrem Sirul despre sfârșitul lumii și pentru a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos, ca să cunoască creștinii cum să viețuiască creștinește

Ascultați despre a doua și înfricoșata venire a Stăpânului nostru Iisus Hristos, frații mei iubitori de Hristos! Că eu mi-am adus aminte de ceasul acela și m-am cutremurat de multă frică, aducându-mi aminte de cele ce au să se descopere atunci: că cine le va povesti pe dânsele și cu ce fel de limbă le va grăi și în care auz va încăpea să audă pe acelea? Când Împăratul împăraților, sculându-Se din scaunul slăvii Sale, Se va pogorî să cerceteze pe toți cei ce locuiesc lumea şi să ia seama fiecăruia şi să dea plată bună celor vrednici, iar celor vrednici de muncă să le dea munci ca un Drept Judecător.

Deci, de acestea aducându-mi aminte, cu frică sunt ținute mădularele mele și dinspre toate părțile sunt slăbănogit. Ochii mei lăcrimează, glasul meu amorțește, buzele mele s-au lipit, limba mea se înfiorează şi gândurile tăcere cugetă. O! Cât de silit sunt a zice pentru folosul vostru, dar frica mă silește să tac! Că acest fel de mari şi înfricoșate minuni nici nu s-au mai făcut de la începutul zidirii, nici nu se vor mai face în toate neamurile! Că dacă acum, de multe ori, când se fac fulgere mari şi luminate, tot omul se sperie și se pleacă la pământ, atunci cum vom suferi când vom auzi glasul trâmbiței din cer, mai presus decât tot tunul, strigând şi deșteptând pe cei din veac adormiți, drepți și nedrepți? Atunci când în iad oasele firii omenești auzind glasul trâmbiței vor alerga cu sârguință, căutându-și încheieturile lor; când vom vedea toată suflarea oamenilor, într-o clipire de ochi sculându-se, fiecare din locul său, adunându-se din cele patru margini ale pământului la judecată? Că va porunci Marele Împărat, Cel ce are stăpânire peste tot trupul, şi îndată, cu cutremur şi cu sârguință va da pământul pe morții săi. Ori fiară de i-a sfâșiat, ori peste de i-a mâncat sau păsări de i-au răpit, toți, într-o clipeală de ochi, vor sta de față și nici un păr nu va lipsi din capul lor!18

Cum vom suferi, fraților, când vom vedea râul cel de foc ieșind cu mânie, ca o mare sălbatică și mâncând munții și văile şi arzând tot pământul şi lucrurile cele de pe el? Atunci, iubiților, de focul acela râurile vor lipsi, izvoarele vor seca, stelele vor cădea, soarele se va stinge, luna va trece și cerul ca o carte se va strânge, după cum este scris. Atunci îngerii, trimițându-se, vor alerga împrejur adunând pe cei aleși din cele patru vânturi, precum a zis Domnul: ,,De la marginile cerului până la marginile lui. Atunci vom vedea cer nou şi pământ nou, după făgăduință.” Cum vom suferi atunci, iubitorilor de Hristos, când vom vedea înfricoșatul scaun gătindu-se şi arătându-se Crucea pe care S-a răstignit Iisus pentru noi, de bună voie? Atunci, văzând toți întru înălțime arătându-se înfricoșatul şi sfântul sceptru al Marelui Împărat, adică Sfânta Cruce, o va cunoaște fiecare şi își va aduce aminte de cuvântul Domnului, că se va arăta semnul Fiului Omului pe cer. Și se vor încredința toți că, în urma acesteia, va apare împăratul. În ceasul acela, frații mei, se va gândi fiecare cum să-L întâmpine pe înfricoșatul împărat și își va aduce aminte de toate faptele sale. Apoi, îşi va vedea fiecare faptele sale stând înaintea Sa: ori bune, ori rele.

Atunci, toți cei milostivi şi care s-au pocăit curat, se vor bucura văzându-și rugăciunile pe care mai înainte le-au trimis. Vor vedea cei îndurați pe cei scăpătați și pe săracii pe care i-au miluit, rugându-se pentru dânșii, lucrurile cele bune ale lor vestindu-le înaintea îngerilor şi oamenilor. Iar alții, iarăși, lacrimile şi ostenelile, cele prin pocăință; şi aceștia vor sta veseli şi luminați așteptându-și fericita nădejde şi arătarea slavei marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Şi, ca să zic pe scurt pe cele mai mari, vom auzi glasul cel mare și înfricoșata strigare din înălțimea cerului zicând: „Iată, Mirele vine! Iată, Judecătorul se apropie! Iată, împăratul se arată! Judecătorul judecătorilor se descoperă! Iată, Dumnezeul tuturor vine să judece viii și morții!” Atunci, iubitorilor de Hristos, din strigarea aceea se vor cutremura temeliile și rărunchii pământului, de la o margine până la cealaltă margine a lor şi toate adâncurile! Atunci, fraților, strâmtorare, frică şi spaimă va fi peste tot omul din strigarea şi glasul trâmbiței; şi frică în așteptarea celor ce vor veni asupra lumii. Căci puterile cerului se vor clătina, precum este scris. Atunci, vor alerga înainte Îngerii, cetele Arhanghelilor, împreună vor alerga Heruvimii şi Serafimii, iar cei cu ochi mulți, cu tărie și cu putere vor striga: „Sfânt! Sfânt! Sfânt! Domnul Savaot Cel ce este şi Cel ce era şi Cel ce vine, Atotțiitorul.” Atunci, toată zidirea, în cer şi pe pământ şi sub pământ, cu cutremur și cu tărie va striga: „Bine este cuvântat împăratul, Cel ce vine întru Numele Domnului!” Atunci se va desface cerul şi Se va descoperi Împăratul împăraților, Cel preacurat şi slăvit, Dumnezeul nostru, ca un fulger înfricoșat, cu putere multă şi cu slavă neasemănată, precum a propovăduit și Sfântul Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, zicând: „Iată, vine pe norii cerului şi-L va vedea pe El tot ochiul și cei ce L-au împuns pe El.” Și vor plânge la venirea Lui toate semințiile pământului!

Oare ce fel de suflet va fi acela ca să poată răbda când cerul și pământul vor fugi? Căci zice Teologul iarăşi: „Văzut-am un scaun mare, alb şi pe Cel ce ședea pe dânsul, de a cărui față au fugit cerul şi pământul şi loc nu s-a aflat lor.” Văzut-ai acest fel de frică vreodată? Văzut-ai acest fel de înfricoșate și înspăimântătoare lucruri? Cerul şi pământul vor fugi! Şi cine, față de acestea, va putea să stea? Noi, păcătoșii, unde vom fugi, când vom vedea scaunele punându-se şi pe Stăpânul veacurilor șezând, când vom vedea oștile cele fără de număr, cu frică stând împrejurul scaunului?

Atunci, se va împlini proorocirea lui Daniel (7, 9-10) care zice: „Priveam până ce s-au pus scaunele şi Cel vechi de zile a șezut; îmbrăcămintea Lui era albă ca zăpada, părul capului Lui ca lâna cea curată; scaunul Lui, pară de foc, roțile Lui, foc arzând, şi râu de foc curgea, ieșind dinaintea Lui… Mii de mii slujeau Lui şi miriade de miriade stau înaintea Lui. Judecătorul a șezut şi cărțile s-au deschis.”

Mare frică va fi, fraților, de ceasul acela, şi groază şi spaimă, când va ședea acel nefățarnic Judecător și se vor deschide acele înfricoșate cărți, unde sunt scrise lucrurile, cuvintele şi faptele noastre, acelea pe care le-am vorbit și le-am lucrat în viața aceasta și am socotit că se vor tăinui de Dumnezeu care cearcă inimile şi rărunchii, după cum este scris că „perii capului vostru, toți, sunt numărați”, adică gândurile și aducerile aminte pentru care vom da seamă la Judecător… O! De câte lacrimi avem trebuință pentru ceasul acela! Şi noi ne lenevim… O! cât vom plânge și vom suspina, când vom vedea acele mari daruri pe care le vor lua de la Împăratul Slavei cei ce bine s-au nevoit. Când vom vedea cu ochii noștri negrăita împărăție a cerurilor și, de altă parte, înfricoșatele munci arătându-se; iar în mijlocul acestora pe toate semințiile şi toată suflarea omenească de la Adam, cel întâi zidit, până la cel de pe urmă născut și toți, cu cutremur, genunchii plecându-și şi închinându-se feței Sale, precum este scris: ,,Viu sunt Eu, zice Domnul, şi Mie Mi se va pleca tot genunchiul” (Romani 14, 11).

Atunci, iubitorilor de Hristos, toată omenirea stând între împărăție și între judecată, între viață și între moarte, între slobozenie şi între nevoi, toți înfricoșatul ceas al judecății așteptându-l, nimenea la nimeni nu va putea să ajute. Atunci se va cere de la fiecare mărturisirea credinței şi tocmeala botezului: credința neîntinată de tot eresul, pecetea nefărâmată și haina nespurcată, după cum este scris că: „Toţi cei dimprejurul Lui vor aduce daruri înfricoșatului împărat. Că de la toți cei ce s-au înscris în numărul credincioșilor, în Sfânta Biserică, se va cere fiecăruia după puterea sa.” Însă cei puternici tare se vor încerca, după cum este scris, căci: ,,Căruia i s-a dat mult, mult se va și cere de la dânsul și, cu ce măsură va măsura fiecare, i se va măsura lui.”

Mare de este cineva sau mic de este, toți, deopotrivă, dacă am mărturisit credința, sfânta pecete am luat (Sfântul Botez), toți, asemenea, de diavolul ne-am lepădat, scuipându-l și suflându-l pe dânsul. Și toți asemenea, cu Hristos ne-am împreunat, închinându-ne Lui. Cu adevărat să înțelegeți puterea tainei colimvitrei (a scăldătoarei) de la Sfântul Botez și a lepădării de cel străin (fiindcă lepădarea pe care în vremea Sfântului Botez am făcut-o ni se cere), căci înțelegând-o, prea mare este taina scufundării de trei ori. Că, prin puține cuvinte, ne lepădăm de tot ce se numește rău şi de cel pe care îl urăște Dumnezeu. Nu de unul sau de două sau de zece, ci de tot ce se numește rău şi îl urăște Dumnezeu ne lepădăm. Adică: mă lepăd de satana și de toate lucrurile lui! De care lucruri? Ascultă! De curvie, de preacurvie, de necurăție, de minciună, de furtișag, de zavistie, de otrăvuri, de vrăjitorie, de descântece, de mânie, de iuțime, de hulă, de vrajbă, de prigonire, de pizmă. Mă lepăd de beție, de cuvântare deșartă, de mândrie, de lenevire. Mă lepăd de râsuri şi de cântare cu instrumente, de cântece drăcești şi stricările de copii, de vrăjirea cu păsări, de întrebările duhurilor, de scrierea pe frunze. Mă lepăd de jertfirea de idoli, de sânge, de sugrumat și de mortăciune…

Şi zic „multe” pentru că nu este vreme a le numi pe toate ci pe cele multe să le trecem. Și să zicem pe scurt: mă lepăd de toate cele din soare și din lună și din cele ce se fac în stele și din cele din izvoare și din copaci, de cele din răspântii și de amestecări şi de alte multe necuviincioase lucruri, care urât este a le face și a le grăi. De acestea toate pe care toate noi le știm că sunt lucruri şi învățături ale diavolului și de cele asemenea acestora, ne lepădăm în lepădarea de la Sfântul Botez.

Acestea toate în întuneric fiind, sub stăpânirea diavolului, le-am învățat mai înainte de a sosi la noi lumina, când eram vânduți păcatului. Iar când a venit Iubitorul de oameni şi Milostivul Dumnezeu să ne izbăvească pe noi dintr-o înșelăciune ca aceasta, ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel dintru înălțime și S-a arătat Darul lui Dumnezeu, Cel mântuitor şi S-a dat pe Sine în schimb pentru noi şi ne-a răscumpărat pe noi din înșelăciunea idolească şi bine a voit a ne înnoi pe noi, prin apă şi prin Duh. Deci, de acestea toate ne-am lepădat și ne-am dezbrăcat de omul cel vechi împreună cu toate faptele lui şi ne-am îmbrăcat în Adam cel nou.

Deci cel ce face aceste lucruri rele zise mai sus a căzut din dar. Și Hristos cu nimica nu-i va putea ajuta acelui om, deoarece el a petrecut viața în păcate. Ați auzit, iubitorilor de Hristos, de câtă mulțime de rele ne-am lepădat, prin puține cuvinte? Deci, pe această lepădare şi buna mărturisire o cere, în ceasul şi ziua aceea, de la fiecare dintre noi. Căci este scris: ,,Din cuvintele tale te vei îndrepta.” Și iarăși zice Domnul: „Din gura ta te voi judeca pe tine, slugă vicleană!” Deci arătat este că din cuvintele noastre sau ne osândim sau ne îndreptăm, în ceasul acela. Dar cu ce chip se vor întreba? Se vor întreba păstorii, adică episcopii și pentru ale lor petreceri (viețuire) și pentru ale turmei lor. Și se vor cere, de la fiecare, oile cele cuvântătoare pe care le-au luat în seamă de la Hristos, Mai-marele Păstorilor. Și dacă, din nepurtarea de grijă a episcopului, va lipsi vreo oaie, sângele ei din mâinile lui se va cere. Asemenea încă şi preoții vor da seamă pentru Bisericile lor, împreună şi diaconii și tot credinciosul pentru casa sa, pentru femeia sa și pentru fii și pentru slugi şi slujnice vor da seamă, de i-au hrănit și i-au crescut pe ei în învățătura și sfătuirea Domnului, după cum poruncește Apostolul. Atunci vor fi întrebați împărații și boierii, bogații şi săracii, cei mici și cei mari pentru lucrurile ce le-au lucrat. Că scris este: „Toţi vom sta înaintea divanului lui Hristos ca să-şi ia fiecare, după cum a lucrat cu trupul, ori bune, ori rele.” Şi iarăși, în altă parte este scris: ,,Nu este cine să vă scoată din mâinile Mele.”

– Ne rugăm ție ca să ne spui nouă cele ce se vor face după acestea.

– Nu voi grăi în durerea inimii mele, că nu puteți auzi cele ce se vor face în urma acestora, ci să încetăm, iubitorilor de Hristos!

Dar, iarăși, au zis iubitorii de Hristos:

– Oare sunt mai înfricoșate decât cele zise mai sus și pe care le-am auzit de la tine?

Dascălul, iarăși, plângând a zis:

– Cu lacrimi zic, că nici nu este cu putință fără de lacrimi a le povesti pe acelea, fiindcă cele mai de pe urmă sunt… Dar, de vreme ce poruncă avem de la Apostoli pe acestea să le punem înaintea oamenilor celor credincioși (şi voi credincioși sunteți), pe acestea le pun înaintea voastră, iar voi, la rândul vostru, pe alții să-i învățați. Deși mă doare inima mea pentru povestirea aceasta, însă, iertați-mă pe mine fraților blagosloviți căci atunci, după ce se va cerceta și lucrurile tuturor se vor arăta înaintea îngerilor și a oamenilor, toți vrăjmașii se vor pune sub picioarele Lui şi se va surpa toată stăpânirea și puterea și se va pleca lui Dumnezeu tot genunchiul, după cum este scris. Atunci îi va despărți pe dânșii, pe unii de alții, după cum păstorul alege oile de capre, căci cei ce vor avea lucrurile cele bune și roadele cele bune se vor despărți de cei fără de roade şi păcătoși și vor străluci ca soarele. Aceștia sunt cei care au păzit poruncile Domnului: milostivii, iubitorii de săraci și iubitorii de sărmani, primitorii de străini, cei ce îmbracă pe cei goi, cei ce cercetează pe cei din temniță, sprijinitorii celor obosiți, cercetătorii celor ce zac, cei ce au plâns acum, precum a zis Domnul – „Cei ce au sărăcit acum pentru bogăția ce este în ceruri, cei ce greșelile fraților au iertat, cei ce pecetea credinței, nefărâmată și neîntinată de toată erezia, au păzit-o” – pe aceștia îi va pune de-a dreapta, iar pe capre de-a stânga. Aceștia, caprele, sunt cei fără de roade, care l-au întărâtat pe Păstorul Cel bun, cei ce nu au luat aminte la glasul Mai-marelui Păstorilor, cei îngâmfați, cei nepedepsiți, cei ce în vremea aceasta de acum, a pocăinței, ca niște capre au jucat și s-au desfătat, care au cheltuit toată viața în beție şi nemilostivire, ca bogatul acela, care niciodată nu a miluit pe săracul Lazăr; pentru aceasta în starea cea de-a stânga s-au osândit, ca niște nemilostivi şi neîndurați. Aceștia sunt cei care nu au roade de pocăință, nici untdelemn în candelele lor.

Iar cei ce şi-au cumpărat untdelemn de la săraci şi şi-au umplut vasele lor stau de-a dreapta, slăviți și cuvioși, străluciți ținându-și candelele lor şi auzind fericitul şi milostivul glas: „Veniți, blagosloviții Părintelui meu, de moșteniți împărăția cea gătită vouă de la întemeierea lumii.” Iar cei de-a stânga vor auzi dureroasa şi întristătoarea hotărâre: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Precum nu ați miluit, așa nici acum nu veți fi miluiți; precum nu ați ascultat glasul Meu, așa nici Eu, acum, nu voi asculta tânguielile voastre. Că Mie nu Mi-ați slujit, flămând fiind nu M-ați hrănit, însetat fiind nu M-ați adăpat, nici ca pe un străin nu m-ați primit, gol fiind nu m-ați îmbrăcat, bolnav fiind nu m-ați cercetat, în temniță fiind Eu nu ați venit la Mine. Ai altui domn lucrători v-ați făcut; slujitori ai diavolului! Pentru aceasta, duceți-vă de la Mine toți lucrătorii nedreptății. Atunci se vor duce aceștia la munca cea veșnică, iar drepții în viața cea veșnică.”

Dar oare toți în același fel de muncă se vor duce? Sau sunt mai multe feluri de munci? Multe feluri şi multe locuri de munci sunt, după cum am auzit din Evanghelie: că este întunericul cel mai dinafară, dar se arată că este și altul mai dinlăuntru, „gheena focului”, „scrâșnirea dinților” sunt locuri deosebite; „viermele cel neadormit”, „iezerul cel de foc”, „tartarul” sunt locuri deosebite; „focul cel nestins”, sunt locuri deosebite de munci şi fiecare a sa latură are. ,,Cele dedesubt” și ,,pieirea” întru ale sale locuri sunt; ,,cele mai de jos ale pământului” alt loc este; ,,iadul”, unde se întorc păcătoșii și ,,puțul iadului” loc mai cumplit este! În aceste munci se împart ticăloșii și păcătoșii, fiecare potrivit păcatelor sale, ori mai tare, ori mai moale, după cum este scris: că în lanțurile păcatelor sale fiecare se strânge. În acest fel se va bate: mult şi puțin; şi, precum aici sunt multe feluri de munci, așa și în veacul cel ce va să fie, iar cei ce au în ei vrajbă și de se va întâmpla acestora ca așa să iasă din trup, netrecută muncă vor afla în ceasul judecății și, ca niște urâți, în focul din afară se vor trimite şi în întunericul cel fără de sfârșit, ca cei ce au defăimat porunca cea ușoară a Domnului, care zice: „Iubiți-vă unii pe alții şi iertați de șaptezeci de ori câte șapte.” Însă tot păcătosul dator este ca să nu petreacă fără de griji, nici să se deznădăjduiască, căci Mântuitor avem către Tatăl, pe Iisus Hristos, Cel drept, că El este pentru curățirea păcatelor noastre. Dar nu pentru cei ce nu se îngrijesc, nici pentru cei ce se desfată și râd, ci pentru cei ce plâng și se pocăiesc şi strigă către Dânsul ziua şi noaptea, aceștia se vor mângâia de Mângâitorul, iar cel ce a păcătuit și și-a uitat păcatele sale şi așa a ieșit din trup, peste acesta mânia lui Dumnezeu va cădea, acea mânie pe care Manase a vestit-o, zicând că „Nesuferită este mânia îngrozirii Tale cea asupra păcătoșilor.”

Vai, iubitorilor de curvie! Vai, bețivului! Vai, celor ce cu cântece şi cu fluierături beau vinul, iar de lucrurile Domnului nu caută, nici de cuvintele Lui nu îşi aduc aminte! Vai, celor ce ocărăsc dumnezeieștile Scripturi! Vai, celor ce-și pierd vremea aceasta a pocăinței şi a întoarcerii în răspândiri și râsuri, căci vor căuta vremea pe care au cheltuit-o și nu o vor afla! Vai, celor ce pe duhurile înșelăciunii întreabă și iau aminte la învățăturile dracilor, că împreună cu dânșii se vor osândi în veacul ce va să fie! Vai, celor ce scriu nedreptatea! Vai, celor ce fac farmece și vrăjitorii şi stricări de copii şi cele asemenea acestora! Vai, celor ce opresc plata slugilor, că cel ce oprește plata este ca cel ce varsă sânge! Vai, celor ce judecă cu nedreptate! Vai, celor ce dau dreptate celui necurat și dreptatea dreptului o întunecă! Vai, celor ce jură strâmb! Vai, celor ce îşi pângăresc sfânta credință cu erezii sau fac pogorământ ereticilor! Vai, celor ce bolesc de nevindecata patimă a zavistiei și de pizmă! Și pentru ce zic multe și nu tai mai repede cuvântul? Vai, tuturor celor ce se vor întâmpla de-a stânga în ziua aceea înfricoșată, căci se vor întuneca și cu amar vor lăcrima, când acea dureroasă și jalnică hotărâre vor auzi! Adică: ,,Duceți-vă de la mine, blestemaților.” Iar alții vor auzi acea hotărâre plină de mâhnire: „Întoarcă-se păcătoșii la iad.” Iar alții vor auzi aceea: „Amin, amin, zic vouă, nu vă ştiu pe voi, duceți-vă de la mine, lucrători ai nedreptății.” Alții, adică pizmăreții, vor auzi: „la-ți al tău şi te du.” Și unde oare se vor duce aceștia? „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în foc!” Alții vor auzi acestea: „Legați-i lui mâinile şi picioarele şi scoateți-l în întunericul cel mai dinafară.” Alții ca neghinele se vor lega spre ardere de tot, în cuptorul focului. Și, după cum multe chipuri de mântuiri sunt, așa și locașuri, în împărăția cerurilor, multe sunt… Și, după cum multe sunt chipurile păcatelor şi ale greșelilor, aşa de multe sunt şi chipurile muncilor.

Câți aveți lacrimi şi umilință plângeți împreună cu mine! Că eu, frații mei blagosloviți, mi-am adus aminte de acea jalnică despărțire și nu pot suferi! Că în ceasul acela înfricoșat se vor despărți unii de alții cu jalnică despărțire și-i va duce pe fiecare durerea, că întoarcere nu este! Cine este atâta de împietrit la inimă și nu va plânge pentru ceasul acela, când se vor despărți episcopii de episcopi, preoții de preoți, diaconii de diaconi și ipodiaconii și citeții de prietenii lor! Atunci vor suspina boierii și bogații cei nemilostivi şi se vor vedea din toate părțile strâmtorați și nimeni nu va fi ca să le poată ajuta! Nici bogăția nu se va arăta, nici apărători lor nu vor sta de față, nici nu vor afla milă; că nici nu au miluit si nici nu au trimis mai înainte, ca să afle… După cum și proorocul zice pentru unii ca aceștia: „Au adormit cu somnul lor şi n-au aflat nimic.”

Atunci se vor despărți părinții de fii şi prietenii de prieteni. Atunci se vor despărți cu jale soțiile care nu şi-au păzit patul lor nespurcat. Atunci se vor despărţi cei ce cu trupul au fost feciorelnici, iar cu năravul nemilostivi şi fără omenie, că judecata este fără de milă celui ce n-a făcut milă! Dar să las a le zice pe cele multe, că frică şi cutremur mă ține pe mine în povestirea aceasta și să zic mai pe scurt. Atunci, aceia se vor goni de la scaunul de judecată și se vor duce de către îngerii nemilostivi, împingându-se şi bătându-se şi cu dinții scrâșnind, adesea întorcându-se să-i vadă pe cei drepți și bucuria de care s-au despărțit! Și vor vedea lumina cea negrăită și frumusețile raiului; vor vedea pe cei cunoscuți în partea cea plină de veselie; vor vedea acele mari daruri, pe care le vor lua de la împăratul slavei cei ce bine s-au nevoit.

Apoi, câte puțin depărtându-se de toți drepții, de prieteni şi de cunoscuți și de însuși Dumnezeu, se vor ascunde, nemaiputând să vadă bucuria și lumina cea adevărată! Și, de aici, se vor apropia de muncile cele mai înainte zise pentru ca să se împrăștie și să se risipească întru dânsele. Atunci, văzând acea desăvârșită părăsire a lor şi cum toată nădejdea lor a pierit şi nu mai este nimeni care să le ajute sau să se mai roage pentru dânșii, că dreaptă este judecata lui Dumnezeu, atunci, cu prea amare lacrimi tânguindu-se, vor zice: O! Câtă vreme am pierdut în lenevire! O, cum ne-am batjocorit! O! Cum, auzind Scripturile, le batjocoream! Acolo, Dumnezeu grăia prin Scripturi și noi nu luam aminte; aici, noi strigăm și El îşi întoarce fața Sa de la noi! Ce ne-au folosit nouă jucăriile lumii? Unde este tatăl ce ne-a născut? Unde sunt fiii, unde sunt prietenii? Unde este bogăția, unde sunt averile? Unde sunt gâlcevile? Unde sunt turmele cele multe, iar noi am rămas neroditori? Vai de noi! Unde sunt împărații şi silnicii? Cum, din toți aceștia nimeni nu poate să ne ajute, ci desăvârșit suntem părăsiți şi de Dumnezeu şi de Sfinți? Ce vom face? Că nu mai este vreme de pocăință, nu ne mai poate ajuta rugăciunea, nu ne mai sunt de niciun folos lacrimile! Nu se mai arată săracii şi scăpătații, cei ce vând untdelemnul, că s-a spart târgul! Când aveam vreme şi putere și cei ce vindeau cu lacrimi strigau: „cumpărați”, urechile noastre astupându-le, nu am auzit, nici nu am cumpărat. Deci, acum, noi căutăm şi nu aflăm! Nu mai este izbăvire nouă, păcătoșilor! Nu vom mai dobândi milă, că nici nu suntem vrednici! Dreaptă este judecata lui Dumnezeu. Nu vom mai vedea rânduielile sfinților. Nu vom mai vedea lumina cea adevărată. Ne-am făcut sărmani dinspre toți. Şi de aceea nu mai avem ce să mai zicem: Mântuiți-vă toți drepții! Mântuiți-vă Apostoli, Prooroci și Mucenici! Mântuiește-te ceata Monahilor! Mântuiește-te cinstită şi de viată făcătoare Cruce! Mântuiește-te împărăția cerurilor! Mântuiește-te lerusalimul cel de sus, Maica celor întâi născuți! Mântuiește-te Raiule al desfătării! Mântuiește-te și tu, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, Maica Iubitorului de oameni Dumnezeu! Mântuiți-vă părinți, maici, fii şi fiice, că nu vă vom mai vedea pe voi de acum!

Şi de aici se va duce fiecare în munca pe care şi-a gătit-o, prin lucrurile sale cele rele! Unde viermele nu se sfârșește și focul nu se stinge!

Iată, am făcut mângâierea voastră și pofta voastră am împlinit-o. Iată, ați văzut ce ne gătim nouă înșine? Iată, aţi auzit cum strigă cei ce se lenevesc și se trândăvesc şi nu se pocăiesc?

Aţi auzit cum se batjocoresc cei ce batjocoresc poruncile Domnului? Ați auzit cum înșală şi rătăcește pe mulți viața aceasta stricătoare de suflet? Ați cunoscut cum se batjocoresc dumnezeieștile Scripturi? Nimeni să nu se înșele, iubiții mei blagosloviți. Nu cumva să creadă cineva că numai cuvinte goale sunt cele zise despre judecată. Ci, cu dinadinsul și cu întemeiere, toți să credem Domnului: că este învierea morților și judecată şi răsplătire a celor bune şi a celor rele, după dumnezeieștile Scripturi. Pe toate cele vremelnice trecându-le cu vederea și defăimându-le pe ele, să ne îngrijim ce răspuns vom da şi cum vom sta înaintea înfricoșatului Divan, în acel înfiorător şi înfricoșat ceas, că acesta este ceasul cel mult-suspinător, mult-dureros și mult-necăjit, care încearcă toată viața. Pentru această zi și pentru acest ceas au spus Sfinții Prooroci și Apostoli mai înainte. Pentru această zi şi acest ceas dumnezeiasca Scriptură, de la o margine până la marginile lumii, prin biserici şi prin tot locul strigă şi mărturisește tuturor și pe toți îi îndeamnă, zicând: „Veniți, luați aminte, privegheați, treziți-vă, rugați-vă, miluiți, fiți gata, că nu știți ziua, nici ceasul în care Domnul va veni.” Deci toți purtătorii de Dumnezeu, precum am zis, cu durere şi cu lacrimi strigă, mai înainte vestind nevoia zilei aceleia.

Pentru această zi zicea proorocul Isaia: „Iată, Domnul vine să strice tot pământul şi pe păcătoși să-i piardă de pe dânsul.” Şi iarăși, același Prooroc zice: ,,Iată, Domnul vine și plata Lui cu Dânsul şi lucrul fiecăruia înaintea lui.” Alt Prooroc strigă, zicând: „Iată, Domnul vine şi cine va răbda ziua intrării Lui sau cine va sta înaintea Lui?” Încă zice alt prooroc, strigând: „Doamne, auzit-am auzul Tău şi m-am înfricoșat şi a intrat cutremur în oasele mele.” Alt prooroc zice despre fața Domnului: „În ziua izbândirii voi răsplăti; şi nu este cine să vă scoată din mâinile Mele.” Pentru această zi, de Dumnezeu arătată, David zicea: ,,Dumnezeu arătat va veni, Dumnezeul nostru, și nu va tăcea; foc înaintea Lui va arde şi împrejurul Lui vifor foarte.” Pentru această zi strigă şi Pavel Apostolul: „În ziua aceea va judeca Dumnezeu cele ascunse ale oamenilor, după bună vestirea mea.” Şi iarăşi zice: ,,Vedeți cum umblați, că înfricoșat lucru este a cădea în mâinile Dumnezeului celui viu!” Strigă încă şi fericitul Apostol Petru, verhovnicul Apostolilor, pentru ziua aceea, zicând: ,,Ziua Domnului, ca un fur noaptea, așa va veni, pentru care cerurile, aprinzându-se, se vor strica şi stihiile, arzându-se, se vor topi.” Şi ce zic de Prooroci şi Apostoli? Dar însuși Domnul şi Stăpânul nostru, pentru ziua aceea, mai înainte a mărturisit, zicând: ,,Căutați ca nu cumva să se îngreuneze inimile voastre cu mâncările, cu bețiile şi cu grijile acestea lumești şi, pe neașteptate, să vină peste voi ziua aceea, căci ca un laț va veni peste cei ce locuiesc pe toată fața pământului.”

„Deci privegheați, că în ceasul în care nu gândiți, Fiul omului va veni.” Și cu nevoință siliți-vă a intra prin ușa cea strâmtă care duce la viață. Frații mei, să călătorim pe această cale ca viața cea veșnică să o moștenim, căci acela care pe această cale călătorește, arătat este că viața cea veșnică va moșteni, că într-această cale este viața şi, deși puțini sunt cei ce o află pe dânsa, noi, iubiților, să o nimerim pe ea. Nimeni din noi, afară de dânsa, să nu călătorească, ca să nu se ducă în pierzare, precum zice şi Proorocul: ,,Ca nu cumva să se mânie Domnul şi să pieriți din calea cea dreaptă.” „Eu sunt lumina lumii, Eu sunt viața, Eu sunt ușa. Prin Mine, de va intra cineva, se va mântui. Eu sunt calea: cel ce urmează Mie nu se va poticni, ci va avea lumina vieții.”

Deci să călătorim pe această fericită cale pe care au călătorit toți cei ce au iubit pe Hristos. Călătoriile acestea sunt cu necazuri, dar odihna este fericită; umblările sunt mâhnicioase, dar răsplătirea acestora este cu mare bucurie. Călătoriile acestea sunt strâmte, dar gazda este desfătată. Umbletele acestea sunt: postul, pocăinţa, rugăciunea, privegherea, smerita cugetare, sărăcia cea duhovnicească, defăimarea trupului, grija sufletului, culcarea pe jos, neîngrijirea trupului, mâncarea uscată, foamea, setea, goliciunea, milostenia, necinstirile, răpirile, pălmuirile, lucrarea cu osteneală, a fi urât şi a nu urî, rele a pătimi şi bune a răsplăti; a lăsa datornicilor datoriile, a pune prieteni; şi, pe scurt, a vărsa sângele pentru Hristos, când vremea o va cere. De are cineva umbletele acestei strâmte uși și necăjite căi fericit va fi, că va lua răsplătirea împărăției cerurilor care nu are sfârșit. Căci largă este ușa şi desfătată este calea care duce la pieire. Umbletele acesteia în viața de acum sunt bucuroase, dar acolo sunt scârboase; aici dulci, iar acolo, mai amare decât fierea; aici ușoare, iar acolo grele şi dureroase, aici se văd de nimic și care nimic sunt, iar acolo ca niște fiare sălbatice îi înconjoară pe cei ce le-au făcut și nu s-au pocăit, după cum zice proorocul: „În ziua cea rea, fărădelegea călcâiului meu mă va înconjura.” Adică răutatea vieții acesteia, umblările pe căile cele late pe care și Apostolul pe fiecare în le-a numărat şi care sunt: curvia, preacurvia, zavistiile, uciderile şi cele de asemenea acestora, acestea sunt umblările căii celei late și desfătate, precum şi râsurile, strigătele, desfătările, laudele, fluierăturile, jocurile, spălările, îmbrăcămintele cele moi, prânzurile cele de mult preț, lovirile cu palmele la dansuri, gâlcevile, cântările fără de grijă, așternuturile moi și paturi de multe feluri, nesațiul mâncărilor, urâciunea de frați și, cea mai rea decât toate, nepocăința şi a nu-și aduce aminte de ieșirea din viața aceasta niciodată. Acestea sunt umblările acelei cumplite căi pe care mulți sunt cei ce călătoresc pe dânsa. Pentru aceea și gazdă potrivită vor afla: în loc de desfătare, foamea; în loc de beție, setea; în loc de odihnă, chinuirea; în loc de alăute, plângerea; în loc de încărnoșare, viermele; în loc de negrijire, economia; în loc de jocuri vor fi împreună cu dracii; în loc de iscodiri şi de vrăjitorii şi de celelalte curiozități, întunericul cel mai dinafară, gheena focului şi altele asemenea acestora, care sunt pășuni ale morții, unde moartea paște ale sale oi și pe ai săi ucenici și prieteni, care umblă în calea aceasta lată și desfătată. „Căci ca niște oi în iad s-au pus, zice, moartea îi va paște pe ei!…”. Iar noi, fraților iubiți, abătându-ne de la acea cumplită cale, să auzim pe Domnul zicând: ,,Nevoiți-vă a intra prin ușa cea strâmtă, zic vouă, că mulți vor căuta să intre şi nu vor putea.” Şi multe altele a zis Domnul şi toți purtătorii de Dumnezeu asemenea strigă.

Pe această zi în minte luând-o sfinții mucenici nu şi-au miluit trupurile lor, ci tot felul de munci au răbdat, bucurându-se cu nădejdea cununilor. Alții în pustietăți şi în munți, în posturi şi întru feciorie, cu nevoi s-au nevoit și acum se nevoiesc. Nu numai bărbați, ci și femei, partea cea mai slabă, prin ușa cea strâmtă și pe calea cea necăjită umblând, au răpit împărăția cerurilor. Deci, cine va răbda rușinea aceea, când mulțime de femei se vor încununa în ziua aceea şi mulți bărbați se vor rușina? Că acolo nu este parte bărbătească şi femeiască, ci fiecare plată îşi va lua după osteneala sa. Nu numai în pustietăți şi în munți s-au făcut acestea, ci, cu mult mai mult, prin orașe, în insule și în biserici, mulțimile celor ce s-au mântuit au strălucit fiindcă, prin sârguință, fiecare în a sa rânduială poruncile Stăpânului le-a păzit și celelalte rânduieli ale Bisericii, episcopii și preoții, împărații, boierii, începătoriile şi stăpâniile. Că stăpânul Dumnezeu nu a făcut deosebire, nu a cinstit pe unul mai mult decât pe altul, ci așa a zis: ,,Oriunde vor fi întru numele Meu adunați, adică în pustietăți, în munți, în peșteri sau în tot locul stăpânirii Mele, acolo sunt în mijlocul lor și cu dânșii voi fi până la sfârșitul veacului şi în veacul cel ce va să fie Eu îi voi paște pe ei în vecii vecilor.”

La acel înfricoșat divan şi neamăgit Judecător cugetând David, în toate nopțile își uda patul cu lacrimi şi ruga pe Dumnezeu, zicând: „Doamne să nu intri la judecată cu robul Tău, nici să voiești a zice: osânda mea cu mine este, Iubitorule de oameni, că de toată răspunderea fiind lipsit, pentru aceasta rog bunătatea Ta să nu intri la judecată cu robul tău. Că, de vei vrea să faci aceasta, nu se va îndrepta înaintea Ta nimeni din cei vii.” Vedeţi, fraților, pe fericitul David, temându-se de ziua şi ceasul acela şi rugându-se şi gândindu-se ce răspuns va da. Deci veniți şi voi frați, iubitori de Hristos, mai înainte de a veni ziua aceea, mai înainte de a se sparge târgul, mai înainte de a veni Dumnezeu arătat, că vă va afla nepregătiți. Să întâmpinăm fața Lui în mărturisire cu pocăință, cu rugăciuni, cu postire, cu lacrimi; cu primirea de străini să-L întâmpinăm, mai înainte de a veni El arătat, că altfel, ne va afla pe noi nepregătiți. Să nu încetăm de a ne pocăi și a-L ruga cu durere și a ne pregăti spre întâmpinarea Domnului, toți împreună, bărbați și femei, bogați și săraci, robi şi slobozi, bătrâni şi tineri.

Vedeți să nu zică cineva că mult am păcătuit și nu am iertare: Că cel ce zice aceasta nu știe că Dumnezeu este al celor ce se pocăiesc, Cel ce a zis că: ,,Bucurie se face în cer pentru un păcătos ce se pocăiește”; Cel ce a zis: „Nu am venit să chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință.” Că aceasta este pocăința cea adevărată, a ne depărta de la păcat și a-l urî pe el, după cum zice: ,,Nedreptatea am urât și de dânsa m-am îngrețoșat…” Și aceea: ,,Juratu-m-am şi am pus ca să păzesc judecățile dreptății Tale.” Şi atunci, Dumnezeu cu bucurie îl primește pe acela care se apropie de dânsul astfel pregătit.

Vedeți și aveți grijă ca nu cumva, cu îndrăzneală, cineva să zică: eu nu am păcătuit, că cel ce zice aceasta este orb, mijind şi pe dânsul se amăgește, că nu știe cum îl fură pe el satana în cuvânt și în lucruri şi prin auz și prin vedere şi prin pipăire și prin gânduri. Cine se va lăuda că neîntinată își are inima şi simțirii lui curate? Că nimeni nu este fără de păcat, nimeni nu e curat de spurcăciune, nimenea nevinovat între oameni, fără numai singur Cel ce a sărăcit pentru noi, bogat fiind. El singur este fără de păcat, Cel ce a ridicat păcatul lumii, Cel ce voiește ca toți oamenii să se mântuiască, Cel ce nu voiește moartea păcătoșilor, Iubitorul de oameni, Cel mult-milostiv şi îndurat, Cel bun şi iubitor de suflet, Cel atotputernic, Mântuitorul sufletelor noastre, Tatăl sărmanilor şi Judecătorul văduvelor, Dumnezeul celor ce se pocăiesc, Doctorul sufletelor și al trupurilor, nădejdea celor deznădăjduiți, limanul celor ce se nevoiesc, ajutorul celor neajutorați, calea vieții; Cel ce cheamă pe toți la pocăință şi Care de la nici unul, dintre cei ce se pocăiesc, nu Se întoarce. Către Acesta să scăpăm şi noi, că toți păcătoșii câți au scăpat către Dânsul, mântuire au dobândit!…

Deci noi, fraților, să nu ne deznădăjduim de mântuirea noastră. Am păcătuit? Să ne pocăim! De milioane de ori am păcătuit? De milioane de ori să ne întoarcem și să ne pocăim. De tot lucrul bun se bucură Domnul, dar mai ales de sufletul ce se pocăiește. Că, pentru aceasta, cu totul Se pleacă şi cu ale Sale mâini îl primește şi-l cheamă zicând ,,Veniți către Mine toți cei osteniți, că pe cel ce vine către Mine nu-l voi scoate afară.” Şi iar zice: ,,Veniți către Mine toți cei osteniți și îngreunați și Eu vă voi odihni pe voi în cetatea cea de sus, unde toți Sfinții Mei în mare bucurie se odihnesc!… Veniți la bucuria cea negrăită, nepovestită, neasemănată! La bunătățile acelea la care doresc îngerii a privi, unde sunt cetele şi rânduielile drepților!” Acolo în sânul lui Avraam primește pe cei ce rabdă necazuri, precum pe Lazăr cel odinioară, sărac! ,,Acolo se vor deschide comorile bunătăților Mele cele veșnice!” Acolo este Ierusalimul cel de sus, maica celor întâinăscuți! Acolo este fericitul pământ al celor blânzi! ,,Veniți către Mine toți cei osteniți și Eu vă voi odihni pe voi.” Acolo sunt toate liniștite şi neîmperecheate, sunt cele luminate și lui Dumnezeu plăcute. Unde nimeni nu este care să asuprească, nici să tiranisească.

Unde nu este păcat, nici pocăință, unde este lumina cea neapropiată și bucuria cea negrăită. Fericiți cei ce plâng! ,,Plângeți, pocăiți-vă, întoarceți-vă către Mine şi Eu vă voi odihni pe voi, unde nu mai este durere, nici lacrimi, nici tânguire… Întoarceți-vă, fiii oamenilor, şi Eu vă voi odihni pe voi unde nu este parte bărbătească şi femeiască, unde nu mai este diavol, nici moarte, nici post, nici gâlceavă, nici pricini, nici pizmă, ci bucurie şi pace, odihnă și veselie. Întoarceți-vă către Mine şi Eu vă voi odihni pe voi unde este apa odihnei şi loc cu verdeață și via cea de Dumnezeul lucrată, în acel fericit pământ al celor blânzi în care Eu, via cea adevărată, odrăslesc, al căreia lucrător este Tatăl, pe Care-L auziți zicând: Veniți toți cei osteniți și însărcinați și Eu vă voi odihni pe voi, unde este viața cea nestricăcioasă şi veselia tuturor bunătăților! Veniți către Mine, toți cei osteniți şi însărcinați și Eu vă voi odihni pe voi! Unde este singură dragostea, bucuria cea de-a pururea, veselia cea veșnică, lumina cea neînserată, soarele cel neapus! Luați jugul Meu asupra voastră, învățați-vă de la Mine că Eu sunt blând şi smerit cu inima şi veți afla odihna sufletelor voastre, unde este glasul celor ce prăznuiesc, unde sunt comorile înțelepciunii, iar tainele cunoștinței se descoperă! Veniți către Mine toți și Eu vă voi odihni pe voi unde sunt darurile cele prea mari, bucuria cea neasemănată, veselia neprefăcută, lauda nesfârșită, slavoslovia neîncetată, mulțumirea nepovestită, cuvântarea de Dumnezeu necurmată, împărăție nesfârșită, bogăție nemărginită, veci netrecuți, adânc de îndurare, noian de milă şi de iubire de oameni, care de guri omenești a se grăi nu se poate, fără numai prin gândire a se arăta…

Acolo sunt milioane de îngeri, praznicele celor întâinăscuți, scaunele Apostolilor, adunările Proorocilor, cetele Patriarhilor, scaunele ucenicilor, laudele drepților. Acolo sunt toate începătoriile, stăpâniile şi rânduielile. Palat s-a gătit, veniți către Mine toți cei ce flămânziți și însetoșați de dreptate și Eu vă voi sătura pe voi, de bunătățile pe care le-ați dorit, cele ce ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit! Că acestea le-am gătit celor ce se pocăiesc de calea lor cea rea. Acestea le-am gătit celor ce miluiesc şi celor săraci cu duhul. Acestea le-am gătit celor ce plâng în pocăință. Acestea le-am gătit celor goniți pentru Mine, clevetiți şi ocărâți. Veniți către Mine toți cei însărcinați și lepădați de la voi sarcina păcatelor; că nimeni care scapă către Mine nu rămâne însărcinat, ci leapădă reaua obișnuință și se dezvață de meșteșugul pe care rău l-a învățat de la diavolul şi învață de la Mine meșteșug bun. Vrăjitorii, apropiindu-se de Mine, au lăsat vrăjitoria. Vameșii au părăsit vămile şi au alcătuit biserici. Gonitorii au încetat de a goni și au primit a fi goniți. Curvele au urât curvia și au iubit întreaga înțelepciune. Tâlharii au lepădat uciderile, dezvățându-se de meșteșugul cel tâlhăresc şi au luat credința cea curată și s-au făcut locuitori ai raiului! Deci, veniți și voi către Mine, că, pe cel ce vine către Mine nu-l voi scoate afară!”

Ați auzit, iubitorilor de Hristos, bunele făgăduințe și glasurile cele dulci ale Mântuitorului sufletelor noastre? Cine a văzut vreun tată ca Acesta iubitor de fii? Cine a mai văzut vreun doctor bun ca Acesta? Veniți, deci, să ne închinăm şi să cădem către Dânsul, mărturisindu-ne păcatele noastre. Slavă iubirii Lui de oameni, slavă îndelung răbdării Lui şi pogorământului Lui! Slavă îndurărilor Lui! Slavă împărăției Lui! Slavă, cinste şi închinăciune numelui Lui, în veci. Amin!…

Iarăşi zic, şi a zice nu voi înceta: să nu ne trândăvim noi, păcătoșii, nici să nu ne temem, să nu încetăm strigând, ziua și noaptea, cu lacrimi, că milostiv este şi nemincinos și va face, negreşit, scăpare celor ce strigă către Dânsul, ziua și noaptea, că El este Dumnezeul celor ce se pocăiesc, Tatăl și Fiul și Sfântul Duh, Lui I se cuvine slava și stăpânirea în vecii vecilor. Amin.

Zosima Pascal Prodromit; Sfârșitul omului

Abonați-vă la canalul nostru Telegram!

12 Comentarii

  1. Anonim

    Pana la urma cand e Sfârșitul Lumii????

    Răspuns
  2. Anonim

    🙏🙏🙏

    Răspuns
  3. Anonim

    Amin,

    Răspuns
  4. Anonim

    Doamne ajuta ne si apara ne, Amin!

    Răspuns
  5. Anonim

    Doamne ajuta ne si apara ne, Amin!

    Răspuns
  6. Anonim

    Doamne iartă- ne pe noi păcătoșii și ne păzește de tot ce este rau! Amin

    Răspuns
  7. Anonim

    Amin.

    Răspuns
  8. Anonim

    Amin.

    Răspuns
  9. Anonim

    Doamne iartă ne pe noi robii tai păcătoși amin

    Răspuns
  10. Anonim

    Doamne iartă ne pe noi robii tai păcătoși amin

    Răspuns
  11. Anonim

    Doamne iartă ne pe noi robii tăi Amin

    Răspuns
  12. Anonim

    Doamne iartă ne pe noi robii tăi Amin

    Răspuns

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.



Статьи на русском языке

Статьи на русском языке