Selectați pagina

Cum sărbătorim Paştile Blajinilor?

Cum sărbătorim Paştile Blajinilor?

Însuşi cuvântul „blajin“ se traduce din slavonă ca fericit.

Blajin este tot omul care a crezut în Dumnezeu, toţi răposaţii care au fost mutaţi din viaţa aceasta întru Domnul, adică s-au spovedit de păcate înainte de moarte, s-au împărtăşit, au săvârşit Taina Sfântului Maslu, şi-au luat merindele vieţii veşnice.

pastile blajinilor

Cum sărbătorim Paştile Blajinilor?

Blajinii sunt în viaţă fericită, ei se bucură că sunt la Dumnezeu, deoarece creştinul nu se teme de moarte. Dacă moartea mă uneşte cu Hristos, zice Apostolul Pavel, eu o aştept ca pe o sărbătoare.

Dacă bobul de grâu pus în pământ nu moare, el rămâne singur, dar dacă putrezeşte, el dă viaţă nouă. Aşa e şi cu învierea morţilor. Moartea este singura cale de a merge la Dumnezeu, este puntea de la o viaţă la alta.

ESTE BINE SĂ ÎNTINDEM MESE BOGATE PESTE MORMINTE ?

Aşa făceau păgânii. Voi nu ştiţi că pe acea lume Hristos este hrana, băutura, lumina lor? Blajinii sunt acasă. Ce vreţi voi, străinilor? Vreţi să-i hrăniţi cu pârjoale? Nu mănâncă morţii sarmale!

Menirea pomenii este să-i ajuţi cu ceva pe cei ce duc lipsă. În celelalte cazuri, tot ceea ce se face la cimitir este în afara creştinescului.

CUM SĂRBĂTORIM PAŞTILE BLAJINILOR?

La cimitir mergem cu tămâie, lumânări din ceară, oul care semnifică o nouă viaţă, cozonacul ce semnifică trupul lui Hristos, dar cel mai important – RUGĂCIUNEA.

Tămâiem mormântul, aceleaşi miresme le-au adus femeile mironosiţe la mormântul lui Hristos. Aprindem lumânările din ceară, care semnifică mireasma florilor şi omagiul adus Domnului de către natură.

Însuşi termenul CIMITIR – înseamnă dormitor, iar în dormitor nu se fac mese, nici petreceri. În fiecare casă el este doar locul rezervat odihnei. Același lucru se poate spune și despre cimitirul de obște, unde se odihnesc sufletele celor care trupește nu mai sînt alături de noi. Сimitirul se asociază cu liniștea și rugăciunea, iar mesele copioase, vorbele deșarte, bancurile și veselia nu-și au locul într-un cimitir.

Păcat că mulţi au înţeles această zi ca un prilej de a mânca şi a bea la mormintele celor adormiţi, lucru care nu uşurează starea duhovnicească a celor trecuţi la Domnul, ci mai mult o îngreuiază. În loc să meargă să se roage pentru cei adormiţi şi să facă milostenie (pomană) în ascuns, aşa cum învaţă Evanghelia (Matei 6:3-4), ei se duc ca la un concurs de modă şi se întrec în pomene care, fiind date „de ochii lumii”, nu aduc nici un folos.

Dar cel mai grav este că „ortodocşii” noştri merg la morminte şi beau până nu se mai deosebesc de cei morţi, făcând multă sminteală şi dând prilejuri justificate sectarilor de a ne judeca.

Mai bine e să dăm o suma de bani la un bătrân, la un orfelinat de copii sau la un bolnav care nu are bani de medicamente – şi toate astea în ascuns, nu spre mândria noastră.

Şi, dacă dorim să facem după cum învaţă Hristos, să nu ne temem de ce va zice lumea sau chiar rudele noastre, căci lumea judecă doar aici şi ea însăşi cade în propria judecată, dar în „Ziua cea Mare a Judecăţii” Hristos va fi Judecătorul şi El ne va judeca după poruncile date de El – Luca 14:12-14:

Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici vecinii bogaţi, ca nu cumva să te cheme şi ei, la rândul lor, pe tine, şi să-ţi fie ca răsplată. Ci, când faci un ospăţ, cheamă pe săraci, pe neputincioşi, pe şchiopi, pe orbi, şi fericit vei fi că nu pot să-ţi răsplătească. Căci ţi se va răsplăti la învierea drepţilor.

Abonați-vă la canalul nostru Telegram!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *