Selectați pagina

Cugetări despre libertate ale Sfinților Închisorilor

Cugetări despre libertate ale Sfinților Închisorilor

documentar_sfintii_inchisorilorMărturisitorul Valeriu Gafencu:

 ‘’Sunt fericit, căci dacă-mi este îngrădită libertatea fizică prin legile omenești, în schimb mi s-a dăruit libertatea sufletească prin taina iubirii și această libertate sufletească este bunul cel mai de preț pe care l-aș fi putut câștiga în lumea aceasta plină de deșertăciuni. Numai în măsura în care slujim lui Dumnezeu slujim la salvare neamului, la reînnoirea sufletească.’’

 ‘’De cele mai multe ori mă gâsesc luptând cu egoismul din mine. De aceea îmi este dragă singurătatea. Mi-i tare drag să ascult foșnetul frunzelor și murmurul apei. Sunt un om liber. Hristos mi-a sfărâmat lanțurile robiei!’’

Cuviosul Părinte Iustin Pârvu:

 ‘’Libertatea nu înseamnă să fac ceea ce vreau, căci, de multe ori, făcând ceea ce vrem, facem voia diavolului. Libertatea se cunoaște în discernământul omului, în capacitatea lui de a alege între bine și rău. Omul trebuie să conștientizeze faptul că numai în adevăr poate trăi liber, că în lumea aceasta este și multă amăgire, de care el trebuie să se ferească. Sufletul pe cruce câștigă adevărata libertate.’’

‘’Dacă nu era cartea, cărțile, ce s-ar fi ales de noi în închisoare? Ne-ar fi supus cu forța, ne-ar fi dezumanizat. Așa am respirat libertate prin cărți, am văzut lumea de dincolo de gratii prin intermediul cărților. Despre ce am fi vorbit între noi, dacă n-am fi avut cărțile, dacă n-am fi avut amintirea lor, educația ți răbdarea pe care ni le-au conferit? Oamenii fără cultură, fără amintiri, fără o cultivare a răbdării nu pot rezista în condiții extreme.’’

‘’Să trăiești în afara păcatului- aceasta este libertatea în duh, omul despătimit.’’

 ‘’Dacă am ști să ne folosim libertatea, am fi pe pământul acesta îngeri toți. Ar fi doar cântări de slavoslovie, colinde permanente și viața fericită în bucurii.’’

Mărturisitorul Virgiliu Maxim:

‘’Procesul eliberării sufletești, spirituale… prin care și din care să plângi lumea care chiar ea te-a pervertit, chiar ea te-a hrănit cu lumină falsă a bucuriilor trupești, a egoismului și a orgoliului, făcându-te să crezi că în micimea și ignoranța ta ai fi cineva… să te vezi pe dinăuntru, așa cum ești: gol și ticălos, neputincios și slab, îndoielnic și nehotărât, nevredinc în fața lui Dumnezeu de nici un merit, doar vredinc de mila Lui. Și atunci: Binecuvântat fie Dumenzeu, cel ce a dat omului prilejul suferinței pe acest pământ. Nu este alt remediu pentru a te scula din boala inconștienței, a nepăsării și a prostiei, decât suferința. O dacă Dumnezeu nu ne-ar fi dat acest trup material, în care să primim și să ispășim prin suferință greșelile sufletului, am fi fost alături de satan pentru veșnicie.’’

Mărturisitorul Ioan Ianolide

 ‘’ Mica noastră comunitate era o şcoală a desăvârşirii. Am învăţat că fiecare patimă se poate înlocui cu o virtute şi prin ea Dumnezeu este activ în om. Orizontul nostru lăuntric s-a lărgit. Am învăţat să ne iubim, să ne îngăduim unii pe alţii, să ne răbdăm reciproc, să ne vedem într-o largă înţelegere umană şi, nepoticnindu-ne de clipă, să alergăm cu sârg către ţinta finală a slavei lui Dumnezeu. Virtuţi care în singurătate păreau bine înstăpânite în suflet, se dovedeau fragile la întâlnirea cu oamenii. Şi ne gândeam: dacă cei ce se silesc întru trezvie pot să fie astfel ispitiţi, atunci cei ce nici nu-şi pun probleme de conştiinţă trăiesc, fără îndoială, în satanismul cel mai flagrant. Libertatea de fapt o dă trăirea în Bine, iar în Rău este numai robia.’’

 Mărturisitorul Dumitru Bordeianu :

 ‘’E de reţinut faptul că, în condiţiile de închisoare, ierarhia valorilor umane era mult diferită faţă de aceea din libertate. Dacă în libertate primau valorile intelectuale şi profesionale, în închisoare ele treceau pe planul al doilea, în capul scării situându-se valorile sufleteşti şi morale. Inteligenţa, profesia, cultura şi instrucţia nu puteau înlocui credinţa, dragostea, nădejdea, răbdarea, înfrânarea, cumpătarea, smerenia, curajul, bărbăţia, etc. Cine n-a putut să creadă, să iubească, să nădăjduiască, să se smerească, să rabde, să se înfrâneze şi să fie cumpătat în toate a fost un om mort căci, neavând ca sprijin aceste valori morale, cădea. Mare diferenţă între valorile intelectuale şi cele morale! Câţi deţinuţi inteligenţi, culţi, instruiţi şi civilizaţi nu au făcut fapte atât de regretabile, încât îţi puneai legitima întrebare: cum putea un om cu astfel de însuşiri să se degradeze până într-atât?’’

 ‘’Nimic în lumea aceasta văzută şi nevăzută nu este întâmplător ci tot ceea ce este şi va fi se petrece numai cu ştirea, îngăduinţa şi voia lui Dumnezeu. «Facă-se Voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ», grăieşte cuvântul Sfintelor Scripturi. Tot răul pe care-l suferim noi, oamenii, se petrece numai din cauza abuzului nostru de libertate, care antrenează necredinţa, neascultarea şi fărădelegile pe care le săvârşim.’’

Abonați-vă la canalul nostru Telegram!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *