Vezi că atunci când omul este chemat la judecată, se gândește la ceea ce urmează, se îngrijește să se pregătească şi se sfătuiește cu prietenii lui, ca nu cumva să fie osândit şi rușinat la proces. Creștine, vei fi chemat nu la judecată omenească, ci la Judecata lui Dumnezeu! Pentru că noi toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău. (II Corinteni 5, 10) Cu atât mai mult ar trebui să te pregătești şi să-ți îndrepți toate eforturile ca la Judecata de Apoi să nu fii rușinat şi nici osândit.

Creștine, vei fi chemat nu la judecată omenească, ci la Judecata lui Dumnezeu!

Creștine, vei fi chemat nu la judecată omenească, ci la Judecata lui Dumnezeu!

Adesea se întâmplă ca omul să fugă de judecata omenească, dar de Judecata aceea nimeni nu va putea fugi, căci ea va avea loc neapărat, şi va avea loc cu toți. Este un adevăr de netăgăduit, pe cât de adevărată a fost ziua de ieri şi pe cât de reală este ziua de astăzi.

La judecata omenească este nevoie de martori pentru a afla adevărul, martori care, adesea, îl îndreptățesc chiar şi pe cel vinovat. La Judecata aceea nu va fi așa, Judecătorul Acela nu cere martori, ci El Însuși le știe pe toate. La judecata omenească, adesea, ajută argintul şi aurul pe cel vinovat, așa se şi întâmplă la judecățile nedrepte, iar la Judecata aceea nu va fi așa, fiindcă Judecătorul Acela nu cere şi nici nu primește daruri. La judecata omenească, adesea, omul vinovat este apărat de persoane înalte şi puternice şi de alți ajutători, iar la Judecata de Apoi nimeni şi nimic nu-l vor putea ajuta; aceia înșiși vor căuta să se ascundă şi vor fi ca nişte oameni simpli.

Dacă la judecata omenească se caută la față – adesea cel bogat are prioritate în fața celui sărman, cel de viță nobilă în fața omului simplu – la Judecata de Apoi nu va fi așa, deoarece Judecătorul Acela nu caută la față, ci la conștiință şi la fapte; atunci vor sta în fața Lui toți, robi şi domni, împărații şi supușii lor, bogați şi săraci. Dacă la judecata omenească, adesea, viclenia ajunge să-l îndreptățească pe cel vinovat, la Judecata aceea ea va tăcea şi va muți, ea nu va mai avea loc acolo, căci Judecătorul le știe pe toate, ca un Atotştiutor. La judecata omenească, omul este judecat de față cu puțini martori, iar la Judecata aceea va fi judecat în fața lumii întregi, în fața îngerilor şi a oamenilor. Dacă la judecata omenească nu se cunosc patimile celui judecat, la Judecata aceea, acestea vor fi mustrate în fața lumii întregi, fiind date pe față faptele, cuvintele şi gândurile păcătoase şi rele. La judecata omenească, cel osândit este rușinat şi defăimat în fața puținora, iar la Judecata viitoare va fi dat de rușine şi ponegrit în fața lumii întregi, bietul păcătos. După judecata omenească, cel judecat nu poate primi o pedeapsă mai mare decât moartea vremelnică, iar la Judecata de Apoi, păcătosul osândit este dat nu morții vremelnice, ci morții veșnice.

Vezi deci, creștine, unele aspecte ale judecății omenești şi ale Judecății lui Hristos. Vezi şi faptul că omul se pregătește pentru judecata omenească cu atâta migală, judecată care este un nimic în raport cu înfricoșătoarea şi ultima Judecată. Totuși, oamenii se pregătesc cum pot mai bine pentru judecata omenească, ca să nu fie dat de rușine creștinul cel neîndreptat, care s-a alipit de deșertăciunea acestei lumi, nu încetează să încalce, fără de frică, Legea lui Dumnezeu, şi care, mai mult de atât, consideră păcatul a fi un fleac!

Cruță-ți bietul tău suflet, ridică-ți ochii minții tale la Înfricoșătoarea Judecată a întregii lumi, unde pentru orice cuvânt deșert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecății (Matei 12, 36). Şi pregătește-te, prin toate mijloacele, de ziua aceea, după care urmează să mergem fie la chinul cel veșnic, fie la viața cea veșnică. Urmează, în această lucrare importantă, măcar pe fiii acestui veac, care, chemați fiind la judecata omenească, se pregătesc, cu toată străduința, pentru ea, ca să nu fie dați de rușine.

Or, tu vei sta în fața Judecății lui Dumnezeu, nu a oamenilor, unde nu se va căuta la față. Deci, gândește-te la aceasta din timp şi pregătește-te pentru ziua aceea mare!

Se întâmplă ca oamenii care au comis o infracțiune şi, descoperindu-li-se fapta păcătoasă, se duc la împărat sau la vreo altă autoritate, câtă vreme încă nu au fost chemați la judecată, mărturisindu-și, cu smerenie, păcatul făcut, căzând înaintea lor şi cerând iertare; şi o primesc.

Creștine, știi doar că vei fi chemat la Judecata lui Dumnezeu şi vei fi pedepsit pentru toate păcatele făcute cu fapta, cu cuvântul şi cu gândul. De aceea, fă precum procedează fiii acestui veac: întoarce-te de la păcatele tale şi vino la Hristos, Judecătorul şi Împăratul cerului, Căruia I-ai greșit. Mărturisește în fața Lui păcatele tale, cu smerenie! Cazi înaintea Lui şi osândește-te pe tine însuți, în viața aceasta, în fața Lui, ca să nu fii judecat atunci! Strigă către El ca şi vameșul: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului (Luca 18, 13)!

Faceți, dar, roade vrednice de pocăință. (Luca 3, 8) Atunci, toate păcatele şi fărădelegile tale vor fi îndreptate şi nu se vor pomeni, deoarece El va judeca nu pe cei ce au greșit, ci pe cei care au greșit şi nu s-au pocăit. De aceea ne-a şi fost propovăduită pocăința, ca, greșind, să ne pocăim şi să primim de la El milă. De aceea, căiește-te, răscumpără-ți păcatele, scrise în conștiința ta, prin suspine şi lacrimi, ca acestea să fie șterse din cartea lui Dumnezeu şi tu să nu te mai arăți la Judecata Înfricoșătoare.

Aceasta este pregătirea cuvenită pentru Înfricoșătoarea Judecată! Nu există o altă pregătire în afara acesteia! Fii mereu dar în pocăință adevărată şi te vei pregăti pentru Judecata aceea, unde te vei arăta neapărat şi tu. Astfel vei începe o nouă viață creștină, așteptând milostivire de la Domnul.

Omului care se căiește şi care a început să ducă un nou mod de viață, un mod de viață creștin, fărădelegile comise anterior nu pot să-i dăuneze, căci ni se cere un singur lucru: să ne îndreptăm şi să ne schimbăm în mai bine. Gândește-te mereu la ziua aceea şi ține minte bine că tu, ca şi ceilalți, vei sta la Judecata lui Dumnezeu, nu la judecata oamenilor, că vei fi chemat pe neașteptate, atunci când va răsuna trâmbița arhanghelului. Această meditație te va determina să faci pocăință adevărată şi te va ține în smerenie şi în înfrângerea inimii.

Gândirea şi aducerea-aminte despre Judecata de Apoi nu vor îngădui să faci păcate, nici să te răzbuni pe aproapele, ci te vor motiva să te rogi fierbinte. Aducându-ți aminte de Judecata aceea, nu vei căuta zile vesele în lume, ci vei dori, mai presus de orice, să verși lacrimi şi să suspini pentru păcate. Dacă oamenii se veselesc, își desfată trupul şi trăiesc în fărădelegi, acestea se întâmplă din pricina uitării şi a faptului că nu se gândesc la Judecata de Apoi.

Așadar, nu uita de Judecata aceea! Şi te vei căi cu adevărat, înnoindu-te duhovnicește în fiecare zi şi schimbându-te în mai bine. Astfel, nu vei mai fi precum ai fost. Precum focul arde orice miros urât, așa şi frica Înfricoșătoarei Judecății va alunga orice stricăciune şi intonațiune urât mirositoare de la suflet, curățindu-ne din ceas în ceas.

Sfântul Tihon din Zadonsk: Cuvinte alese