Selectați pagina

Confiscarea copiilor prin programele de reeducare şi „deconstruire” a omului

Confiscarea copiilor prin programele de reeducare şi „deconstruire” a omului

Şi în ţara noastră se încearcă, tot mai asiduu în ultimul timp (în dispreţ faţa de dreptul părinţilor de a asigura educaţia copiilor potrivit propriilor convingeri), confiscarea copiilor şi tinerilor noştri prin introducerea unor programe de reeducare pentru formarea „omului nou” care-şi reneagă propriile rădăcini, identitatea naturală şi culturală şi orice fel de valori moştenite pentru a se proclama pe sine drept o „construcţie” socio-culturală ce îşi arogă dreptul de a se putea redefini şi reconstrui la nesfârşit. În acest sens, amintim acţiunile de „educaţie extraşcolară” pentru a-i familiariza pe copii cu „teoria genului” (asupra efectelor distructive ale aceste ideologii a atras atenţia şi Colegiul Medicilor Pediatri din SUA1), acţiuni desfăşurate la noi de activiști ideologici din „frontul” LGBT în Bucureşti2 şi Vrancea3, cu susţinerea unor profesori şi chiar a inspectoratelor şcolare.

„Nu există fapte, ci doar interpretări”, spune un aforism binecunoscut al lui Nietzsche. Această idee de esenţă nihilistă a fost izvorul principal de inspiraţie pentru ideologii noului marxism, care au proclamat că „totul este text” (după expresia aparţinând lui Jacques Derrida, părintele deconstrucţiei), implicaţiile subtile ale acestei teorii infiltrate în sfera universitară fiind anularea referentului, a realităţii pe care o exprimă şi reprezintă limba, anularea reprezentativităţii şi, odată cu aceasta, rescrierea realităţii. Am putea spune că teoriile4 care au ajuns astăzi să domine în sfera ştiinţelor umaniste şi sociale au la bază acest concept, indicii relevante în acest sens fiind aversiunea manifestată faţă de ideea de adevăr obiectiv, înclinaţia de a reduce faptele la opinii, concepţia foarte răspândită astăzi că adevărul este „relativ”. Ar fi o eroare să credem că unele teorii dominante studiate şi promovate în sferele universitare – unde, în Occident, proliferează studiile de gen – şi intelectuale nu pot avea un impact distructiv asupra societăţii. Dacă deconstructiviştii contestau structura semnului lingvistic, teoreticienii sociali adepţi ai noilor teorii lovesc în structura de profunzime a societăţii pentru a „deconstrui” unităţile organice care o alcătuiesc (familia, Biserica – învăţăturile şi valorile creştine pe care s-a întemeiat societatea şi civilizaţia noastră în acest spaţiu şi în spaţiul european –, cultura tradiţională etc.), iar pentru aceasta încep cu „deconstruirea” omului. …

Mai trist este că profesorii şi părinţii ajung să nu îşi mai dea seama cât de nocivă este influenţa unor astfel de teorii asupra copiilor noştri, ce dereglări produce în sufletul şi mintea lor ideea că nu există realitate obiectivă, o fire a lucrurilor, că este importantă doar interpretarea pe care o dăm noi faptelor, realităţii, că ne putem alege ce identitate vrem – cea care ne „satisface” pe noi cel mai mult –, că nu există bine sau rău, adevăr sau fals, nici diferenţe de natură biologică sau psihologică între sexe, acestea nefiind decât „tipare” stabilite de societăţile tradiţionale „opresive”. Tipare pe care tinerii trebuie să înveţe „a le deconstrui, a le dezorganiza, ca să vă cunoașteți si să vă construiți pe voi conform calapodului vostru oricare ar fi el”, cum i-a sfătuit un transgender pe elevi la conferinţa „Womentalk” desfăşurată în Vrancea.

(Din articolul „Nefericirea copiilor noştri în era digitală (II)”, revista „Familia Ortodoxă”, aprilie 2018)

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe:

Статьи на русском языке

Статьи на русском языке