Selectați pagina

CE ÎNSEAMNĂ RIDICAREA MÂINILOR PREOTULUI SPRE CER în timpul Sf. Liturghii?

CE ÎNSEAMNĂ RIDICAREA MÂINILOR PREOTULUI SPRE CER în timpul Sf. Liturghii?

Este cel mai important moment al Sf. Liturghii, care se cheamă “EPICLEZA”.

In acel moment vine din nepatrunse inaltimi ceresti, Dumnezeu Parintele, Tatal „tuturor celor vazute si al celor nevazute” inconjurat de 12 Serafimi, fiecare avand cate sase aripi.

Si dupa ce Tatal ceresc sărută pe prea iubitul Fiul Sau, se înalță iarasi la ceruri

Dumnezeu, Parintele nostru si al Domnului nostru Iisus Hristos, se pogorara din cer, dimpreuna cu 12 heruvimi: sase de-a dreapta si sase de-a stanga, sărută sfanta paine de pe Sfanta Masa, zicand:

– „Acesta este Fiul meu, cel iubit, care curateste pacatele lumii”

Si indata s-a suit înapoi la ceruri.

Dar să urmărim în continuare ce vede Amfilog un imparatul păgân căruia în urmă cu 900 de ani Dumnezeu i-a arătat tainele nevăzute de om din timpul Sf.Liturghii

„O, Doamne!
Ce glasuri dulci! Si-s asa de multe!
Ce vorbe minunate spun!”

Biserica e plina de cete ingeresti, care toate, ingenuncheate, spun odata cu preotul:

„Cred intr-unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului…Si intr-unul Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu…”

Asculta imparatul cu adanca luare-aminte

Aude de nasterea din Fecioara, de rastignire, de ingropare, dar si de invierea Domnului Iisus; aude de Duhul Sfant, de o Biserica, de „un botez…Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie. Amin”.

S-a sfarsit „Crezul”, au tacut ingerii.

Dar iata se aude glasul preotului cuprins de o adanca miscare sufleteasca:

„Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte, sfanta jertfa cu pace a o aduce”.

Si toate cetele acelea inaripate ale cerului, care rostisera „Crezul”, indata au cazut in genunchi, cuprinse de mare frica. Dar o frica dulce.

Din inaltimea cerului s-a coborat Sf. Duh si salasluia deasupra preotului, peste care odihnind, l-a umplut de lumina Sa cea Dumnezeiasca; iar cand acesta a spus ultimele cuvinte:
„Sa luam aminte, sfanta jertfa cu pace a o aduce”, a vazut Amfilog pe Pruncul cel injunghiat inaltandu-se spre cer, de unde s-a intors cu 40 de Serafimi care au inconjurat Sfanta Masa.

„Darul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu si Tatal, si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti”, graieste preotul binecuvantand pe toti cu
Sf. Cruce, din usile altarului.

..DAR NU BINECUVINTEAZA EL, CI ÎNSUȘI DUMNEZEU TATĂL,

care atunci, da tuturor darul Domnului Iisus; iubirea cea nesfarsita, si Sf. Impartasire cea de la Duhul Sfant.

Ce inaltat, ce sus isi simte inima si cugetul cand a auzit: „Sus sa avem inimile!”

Si nu multumeste numai preotul cand zice: „Sa multumim Domnului”.

Si toate cetele ceresti si sfintii toti multumeau lui Dumnezeu pentru vrednicia de a vedea sfanta jertfa si pentru binefacerile ce le dobandim printr-insa.

Asa se roaga si preotul in taina, inchinandu-se inaintea Sfintei Mese:

„Cu vrednicie si cu dreptate este a-Ti canta Tie, pe Tine bine a te cuvanta, pe Tine a Te lauda, Tie a-Ti multumi, Tie a ne inchina in tot locul stapanirii Tale…

Multumim Tie unuia-nascut Fiului Tau si Duhului Tau celui Sfant, pentru care le stim si care nu le stim, pentru facerile Tale de bine cele aratate si cele nearatate, ce s-au facut spre noi.

Multumim Tie si pentru slujba aceasta pe care ai voit a o primi din mainile noastre, macar ca stau inaintea Ta mii de Arhangheli, cei cu ochi multi si Serafimii cei cu cate sase aripi, care se inalta zburand”.

Si iata, îndată!

.Cine vine din nepatrunse inaltimi ceresti?

De unde aceasta lumina orbitoare care a umplut altarul, cand preotul graieste:

„Cantarea de biruinta, cantand, strigand, glas inaltand si graind?”

ESTE DUMNEZEU PĂRINTELE, TATĂL „TUTUROR CELOR VĂZUTE ȘI AL CELOR NEVAZUTE ”

inconjurat de 12 Serafimi, fiecare avand cate sase aripi: cu doua isi acopereau fetele de lumina cea Dumnezeiasca, pe care nu o pot suferi, cu doua isi invaluiesc picioarele, iar cu doua zburau si cantau, dimpreuna cu nesfarsite cete ingeresti:

„Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot, plin este cerul si pamantul de marirea Lui”

Iar preotul adauga rugandu-se incet:

„Cu aceste fericite puteri si noi, iubitorule de oameni, Stapane, strigam si graim:

Sfant esti si Preasfant Tu si unul nascut Fiul Tau si Duhul Tau cel Sfant…”

ȘI DUPĂ CE TATĂL CERESC A SĂRUTAT PE PREA IUBITUL FIUL SĂU, S-a inaltat iarasi la ceruri.

Iata se apropie ceasul jertfei celei mai presus de fire. De aceea s-a umplut Biserica de ingeri si toti raspund
„Amin”, cand preotul a zis:

„Luati, mancati: acesta este Trupul Meu, care se frange pentru voi spre iertarea pacatelor”.

Iar cand a grait, indemnand:

„Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu, al legii celei noua, care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor”,

a vazut Amfilog ceva foarte de mirare:

doi ingeri luau pacatele oamenilor si le aruncau in foc de le ardeau.

Caci Sangele Domnului curata pe tot omul credincios, care se impartaseste dintr-insul, de tot pacatul, cum curata focul fierul de toata zgura

Toti ingerii au ingenuncheat odata cu preotul; fara sa vrea si Amfilog a cazut in genunchi.

Caci in vreme ce se canta

„Pe Tine Te laudam…”

se sfinteste jertfa cea fara de sange.

Preotul se roaga din toata fiinta lui:

„Inca aducem Tie aceasta slujba cuvantatoare si fara de Sange si cerem, si ne rugam, si ne cucerim: trimite Duhul Tau cel Sfant peste noi si peste aceste daruri ce sunt puse inainte”

Apoi dupa ce se roaga de trei ori:

„Doamne, Cela ce ai trimis pe Preasfantul Tau Duh, in ceasul al III-lea, apostolilor Tai, pe acela Bunule, nu-l lua de la noi, ci ne innoieste pe noi care ne rugam Tie”,

binecuvanteaza Sf. Disc cu mana curatita si cu suflet luminat, ca un inger, zicand:

„Si fa painea aceasta, cinstit Trupul Hristosului Tau”.

Dupa aceea si spre potir graind:

„Iar ce este in potirul acesta, cinstit Sangele HristosuluiTau”;
„prefacandu-l cu Duhul Tau cel Sfant”,

adauga la urma binecuvantand peste amandoua.

Nu mai este paine, ci trupul lui Hristos cel viu, nici nu mai vede Amfilog vin, ci insusi Sangele lui Hristos, prefacute fiind, prin nemarginita putere a lui Dumnezeu, pe care imparatul o simte acum cand se roaga odata cu preotul.

De aceea e mai mare smerenia si mai adanca umilinta acum, de aceea ingerii cu aripile intinse, le misca deasupra sfintelor vase ca sa le apere acoperindu-si fata, pentru ca nu pot privi intr-una chipul Sf. Jertfe.

Sfanta clipa este aceasta, sfanta si inaltatoare.

..Acum vede imparatul tot rostul slujbei, toata aceasta minunata pregatire pentru sfintirea Sf. Impartasanii.

A fost patruns si el de fiorul harului Preasfantului Duh care face din prescura slujita, Trupul lui Hristos, din vinul blagoslovit, Sangele Lui, iar prin particelele, care insotesc pomenirea de catre preot, a celor vii si a celor morti, da sanatate, iertare de pacate si indeplinirea
„tuturor cererilor cele catre mantuire”.

Pentru ca jertfa aceasta fara de sange, se aduce „pentru ca sa fie celor ce se impartasesc dintr-insa, spre trezirea sufletului, spre iertarea pacatelor, spre implinirea imparatiei cerurilor, spre indraznirea cea catre Dumnezeu si nu spre judecata si nici spre osanda.

Inca se aduce aceasta slujba cuvantatoare pentru cei raposati intru credinta…si pentru tot sufletul care s-a savarsit in buna credinta”.

Asa se roaga preotul in Sf. Altar si asa auzea si Amfilog.

Dar deodata, in aceasta adanca tacere, se aude un clopotel.

Este cadelnita, pe care miscand-o preotul in chip de cruce, a zis cu glas mare:
„Mai ales pentru Preasfanta Preacurata, Preabinecuvantata, marita Stapana noastra de Dumnezeu Nascatoare si pururea Fecioara Maria”.

AMIN!

Să vă fie cu folos, am simtit nevoia sa scriu așa de mult, chiar daca se lungeste mai mult postarea , ca cine ajunge pana la sfarsit sa se bucure de marea taina a frumuseții dumnezeiești .

Sursa: Pagina de socializare a Parohiei Ortodoxa Română “Sf. Mc. Fevronia” din Lugo Și Bagnacavallo

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: