Selectați pagina

BIOMETRIA – GENOCID ELECTRONIC

BIOMETRIA – GENOCID  ELECTRONIC

Lagărul electronic

biometria1Biometria este o aplicaţie a materialismului şi are două ramuri: biostatistica şi comportamentul. Măsurătoarea se referă nu doar la dimensiunile aspectelor fizice, ci şi la felul în care se reacţionează faţă de anumiţi stimuli. Referindu-se numai la trup, biometria consideră numai dimensiunea materială a persoanei, desconsiderând făţiş dimensiunea ei spirituală, lezând integritatea persoanei umane. Ceea ce constituie interiorul, lăuntrul omului, nu este o sumă de date biometrice.

Ceea ce NU se poate citi este conţinutul gândului, felul şi intensitatea sentimentului, mişcările voinţei, starea spirituală şi duhovnicească. Acestea nu se pot citi decât de persoana care le trăieşte şi de Dumnezeu Care vede toate. Orice efort al unui sistem de a citi taina persoanei este deşert. Asemenea aplicaţii ale materialismului s-au făcut în timpul comunismului, nazismului, capitalismului. Numărul victimelor acestor aplicaţii este în continuă creştere. Experienţa istorică dovedeşte că efectul oricărui tip de materialism este genocidul. Biometria foloseşte ideea de recunoaştere a unui obiect pe bază de comportare a asemănărilor dintre obiectul perceput şi percepţiile prealabile ale obiectului respectiv.

Mecanismul uman de percepţie este superior celui artificial, fiindcă înglobează şi foloseşte informaţii calitative, nu doar cantitative, calitatea fiind un criteriu de percepţie exclusiv al sufletului. Fizica modernă demonstrează că materia nu poate fi percepută de către materie, ci de către ceva diferit de ea şi transcendent ei, anume spiritual. Dacă nu poate fi percepută, cu atât mai puţin va putea fi recunoscută. Procesele metafizice nu pot fi informatizate. Datele folosite actualmente în sistemele biometrice se referă la chip, amprente digitale, iris, voce, geometria mâinii, semnătură, mers, apăsarea pe taste. Urmează introducerea datelor referitoare la undele cerebrale, electrocardiograme, compoziţia sângelui, impulsurile biologice lizibile în funcţionarea sistemului nervos, impulsurile afective lizibile în datele sau schimbările trupului etc., pentru a obţine cât mai detaliate informaţii despre populaţia care trebuie controlată, extinzându-se astfel controlul nu doar la cel raportat la exteriorul persoanei, ci şi la cel al structurii psihosomatice şi mentale ale individului, ale cărui date se transformă într-o replică infomatizată a persoanei. Informaţia interioară a trupului uman, actualmente accesibilă doar individului, va deveni informaţie publică şi va suferi modificările aferente unui obiect public, nemaiaparţinând sieşi, ci sistemului care dispune de administrarea informaţiilor. Deci, sistemul biometric este unul prin definiţie discriminatoriu, prin aceea că discriminează (face diferenţe) între trăsăturile fizice şi comportamentale ale diferitelor persoane.

Ramura discriminatorie a facultăţii naturale mentale ar deveni, prin utilizarea globală a sistemului biometric, un tip de discriminare a facultăţii inteligenţei artificiale care exclude factorii superiori de analiză, anume: duhul (spiritul), raţiunea, psihicul, afectele, preferându-le pe cele exclusiv biologice care sunt inferioare acestora, instaurându-se un sistem opus actualului sistem legislativ care minimizează discriminarea pe bază de factori inferiori şi o favorizează pe aceea pe bază de factori superiori. Astfel întregului sistem de justiţie îi sunt inversate principiile, valorile şi metodele. De vreme ce sistemul are un procent de 0,1 falsă nerecunoaştere (adică nu se recunoaşte un individ, deşi acela există în sistem), se va genera o falsă nerecunoaştere la fiecare 1000 de utilizări. Caracteristicile biometrice şi informaţia captată pot fi afectate de schimbări de vârstă, mediu, boală, stress, factori profesionali, schimbări în interfaţa umană faţă de sistem. Drept rezultat, fiecare interacţiune a individului cu sistemul va fi asociată cu o informaţie biometrică diferită.

Sistemul biometric este vulnerabil din cauza recunoaşterii probabilistice şi a expunerii trăsăturilor biometrice faţă de răufăcătorii care le pot corupe, şterge sau copia, indiferent de eforturile de încriptare a datelor. Informaţia poate fi degradată prin manipulare sau transformare legitimă sau coruptă. Ideea că o maşină, un sistem sau o sumă de măsurători ale trupului să decidă dacă un om este bun sau rău este o degradare a concepţiei faţă de persoana umană fără precedent în istorie. Potenţialul de abuz de putere este o cauză de îngrijorare. Mulţi se tem de reaua folosire a tehnologiei de identificare biometrică de către autorităţi pentru recunoaşterea şi urmărirea indivizilor fără ştirea lor.

Noul sistem legislativ care se cere pentru a susţine biometria este opus sistemului legislativ bazat pe morală, deoarece imoralitatea nu necesită urmărire biometrică sau legislatură. Aici este vorba de o bătălie ideologică, între cele două filozofii ale Persoanei, între omul ca animal funcţional şi raportat la maşină, şi omul ca fiinţă creată de Dumnezeu şi raportată la EL şi întru EL raportată între persoane. Aşadar, cel ce aparţine comunităţii (Bisericii) nu trebuie să-şi desacralizeze sau să-şi expună trupul şi nici să-şi redefinească identitatea raportat la vreun sistem creat.

Lumea este doar locul temporar şi contextul în care omul îşi desfăşoară activitatea de alegere între bine şi rău, şi nicidecum originea sau scopul vieţii omului. Dorinţa organismelor europene şi internaţionale de aplicare a sistemului biometric, care ar duce la destrămarea celor mai importante valori personale şi naţionale este în directă contradicţie cu calitatea persoanei de a fi unică şi a neamului nostru de a trăi cu credinţă în Dumnezeu.

După rasofora Neonila, revista ATITUDINI, nr.13, 2010

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *