Selectați pagina

BEŢIA – BLESTEMUL NAŢIUNII NOASTRE

BEŢIA – BLESTEMUL  NAŢIUNII  NOASTRE

drinkerSuntem în toiul sărbătorilor de iarnă, mai peste tot, pe la oraşe, pe la sate, oamenii se întâlnesc, petrec împreună, că… aşa-i la sărbători! Iar ceea ce face atmosfera mai plăcută, mai destinsă, mai dezleagă limbile, mai porneşte spre glume şi râs – este …vinul, care ’’veseleşte inima omului’’ (Psalmi 103, 15).

Vom face apel la unele referiri biblice, ca să înţelegem care este pronia lui Dumnezeu asupra oamenilor în legătură cu vinul, acestă băutură atât de binecuvântată şi atât de controversată, în acelaşi timp.

Sfântul Apostol Pavel în Epistola sa către Timotei îl sfătuieşte: ’’De acum nu bea numai apă, ci foloseşte puţin vin, din pricina stomacului tău şi a deselor tale slăbiciuni’’ (I Timotei 5, 23). În cazul de faţă vinul este recomandat ca medicament.

În altă epistolă, însă, Sf. Ap. Pavel avertizează: ’’Să nu vă îmbătaţi de vin, întru care este curvia’’ (Efeseni 5, 18)- de aici reiese că beţia este mama desfrânării, cum ne-au prevenit şi mulţi Sfinţi Părinţi.

Păcatul beţiei, fiind lucrul trupului (Galateni 5, 19-21), care în ultimul timp ruinează societatea omenească, este oprit de porunca lui Dumnezeu: ’’Să umblăm cuviincios, nu în ospeţe şi-n beţii, nu în desfrânări şi în fapte de ruşine’’ (Romani 13, 13); ’’cei ce se îmbată, noaptea se îmbată’’(I Tesaloniceni 5, 7); ’’diaconii … nu dedaţi la vin mult’’ (I Timotei 3, 8); ’’bătrânele… nu robite vinului mult’’ (Tit 2, 3). Şi Împăratul Solomon sfătuieşte: ’’Nu fi beţiv,… că tot beţivul şi destrăbălatul vor sărăci’’ (Prov 23, 20). Iar Sf. Ap. Pavel îi sfătuieşte pe creştinii din Corint să nu se amestece cu beţivii (I Corinteni 5, 11).

Nenumărate sunt consecinţele rele de pe urma beţiei. Beţia duce la sărăcie (Prov. 21, 17; 23, 21), la ceartă (Prov. 20, 1; 23, 29-30), la stricăciune (Prov 23, 31-33; Romani 13, 13), la nedreptate (Proverbe 31, 5), la cruzime (Isaia 28, 7; Osea 4, 11), la dispreţuirea lucrurilor lui Dumnezeu (Isaia 5, 12), la pierderea Împărăţiei Cerurilor (I Corinteni 6, 10; Galateni 5, 21). Doar oamenii cu o credinţă slabă sau cei necredicioşi se dedau la beţie( Isaia 22, 13; 56, 12; Osea 7, 5; I Corinteni 6, 10; Galateni 5, 21; I Petru 4, 3).

Sfânta Scriptură ne dezvăluie care vor fi şi pedepsele pentru beţie: Isaia 5, 11; 5, 22-24; 28, 1-3; Ioil 1, 5; Matei 24, 49-51; Luca 12, 45-46. Iată ce căderi sufleteşti au pătimit cei ce s-au îmbătat: Noe (Facere 9, 21-24), Nabal (I Regi 25, 36), Ela (III Regi 16, 8-10), Benhadad (III Regi 20, 16 ), Baltazar (Daniel 5, 1-4).

Moldova noastră este o ţară mănoasă şi rodnică. Pe dealuri, cât cuprinzi cu ochii, se întind vii doldora de roade, iar toamna beciurile moldovenilor se umplu de butoaie cu vin ales.

Dar, nu ştiu de ce, moldovenii noştri până nu se îmbată, nu se socoate că au băut vin… Iar de la beţie pornesc toate relele enumerate mai sus. Şi apoi ne mirăm de ce sunt atâtea divorţuri la noi în ţară, de ce mulţi copii rămân orfani, de ce oamenii se îmbolnăvesc şi mor atât de repede… ?! Dacă e să apelăm la o statistică a alcoolismului la noi, în republica Moldova, vedem că rezultatele sunt foarte întristătoare, procentajul acoolismului e atât de mărit, încât putem spune că suntem cei mai băutori de vin din Europa de Est.

Vechii greci îl venerau pe Dionysos ca zeu al vinului, iar romanii se închinau lui Bahus sau Libero. Da, păgânii idolatrizau aceste zeităţi închipuite, care reprezentau patima beţiei, pentru că ei nu-L cunoscuseră pe Hristos. Dar noi, fraţi creştini?! Noi Îl avem pe Hristos care are grijă şi ne dă ’’veselie în inimile noastre din rodul grâului, al vinului şi al untdelemnului, ce s-au înmulţit’’, cum spunem în fiecare seară la rugăciunea de mulţumire, după cină. Deci, dacă Mântuitorul are atâta grijă de noi şi ne dă cu prisosinţă cele necesare trupului în fiecare zi, noi de ce nu suntem mulţumiţi şi căutăm să ne săturăm pofta de a bea, aruncându-ne, astfel, de bunăvoie în braţele satanei, omorându-ne sufletul şi îmbolnăvindu-ne trupul?!

Iar ceea ce este mai trist, e faptul că acest viciu se transmite, parcă, din generaţie în generaţie; de la părinţi se învaţă şi copiii, că fiul face ceea ce vede la tata…- acesta-i rezultatul ’’educaţiei’’ părinţilor alcoolici ’’competenţi şi conştienţi’’ de îndatoririle lor faţă de copii…

Bioetica apreciază că alcoolismul este o boală care se tratează foarte greu. În acest caz, e mai bine dacă omul nu s-ar îmbolnăvi de patima asta.

Să ne folosim de darurile lui Dumnezeu (în cazul nostru, de vin) numai cât ne este necesar pentru sănătatea trupului, ca să ne ducem crucea care ne-a binecuvântat-o Dumnezeu, după cum spune şi Apostolul: ’’Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate-mi folosesc. Toate-mi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc’’ (I Corinteni 10, 23). Să nu ne pierdem timpul preţios pentru mântuire în beţii! O viaţă avem! S-o trăim frumos, creştineşte şi cu Dumnezeu în suflet!

Privind cumva alegoric ţara noastră, ca pe o persoană, corpul ei are numai răni – acestea-s plăgile beţiei. O naţiune întreagă suferă de lepra patimii beţiei! Trezeşte-te, Moldovă!!!

Bunul Dumnezeu să le dea putere şi să le ajute la toţi oamenii care vor să se lepede de beţie, ca să biruie această patimă!

Pentru Aparatorul, Monahia Fotini

Cuvinte de învăţătură ale Sfinţilor Părinţi despre beţie:

De la Sfântul Antioh: Beţia este mai rea decât lăcomia. Deci, bun lucru este a bea cineva puţin, pentru slăbiciunea trupească. Căci, precum pământul, la vreme adăpat, creşte curată sămânţa cea semănată în el şi cu dobândă, iar pământul cel plin de apă creşte numai buruieni, aşa şi multa băutură pe cei fără de minte îi duce spre ocară, iar pe cei înţelepţi-spre plângere. Că a zis Scriptura lui Dumnezeu: ’’Noe a fost un bărbat drept, dar îmbătându-se zăcea gol şi s-a batjocoriit de Ham’’. Să fugim, dar, fraţilor, de dracul beţiei ca să nu fim batjocoriţi de el, ci mai vârtos să ne trezim ca să fie întreg omul cel dinlăuntru, precum la Pilde ne învaţă Scriptura: ’’Nu fi băutor de vin căci tot beţivul sărac va fi’’ sau ’’La vin nu te îmbăta, căci pe mulţi i-a pierdut beţia’’. Iar Isaia le zice celor beţivi: ’’Vai de cei care dis-de-dimineaţă aleargă după băutură îmbătătoare, vai de cei care până seara târziu se înfierbântă cu vin’’. De ce vai? Ascultaţi pe Apostolul care zice: ’’Nu vă îmbătaţi de vin în care este pierzanie’’ (Efeseni 5, 18) sau ’’Beţivii nu vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu’’.

De la Sfântul Vasile cel Mare: Să fugim, fraţilor, de beţie, care este mama neruşinării şi desfrânării şi care spre tot felul de neorânduială ne duce. Pentru că nu se face nimic bun în sufletul spurcat la beţie. Beţia este îndrăcirea de bunăvoie, născută în suflet din patimă. Beţia este maica răutăţii şi vrăjmaşa faptei bune. Pe cel tare îl arată fricos şi pe cel înţelept-desfrânat. De dreptate nu ştie şi îţi ia mintea. Precum apa este duşmana focului, tot aşa şi beţia stinge mintea. Pe cel îndrăcit toţi îl miluiesc, iar de cel ce se îmbată, toţi râd, deşi acelaşi lucru pătimesc; că beţivul nu-i vrednic de nici o milă. De multe ori cei ce se îmbată trec zidul, părându-li-se că trec o apă, iar zgomotul care le umple urechile îl aud ca pe o mare ce se tulbură, iar pământul cu munţii se învârteşte sub picioarele lor. Chiar în boală grea îi aruncă beţia. Capul lor, neputând să mai stea drept pe umeri, cade când încoace, când încolo. Beţia le face somnul greu, întunecându-le mintea. Nu mai au cuvânt înaintea oamenilor. Rea privelişte este beţia pentru ochii creştinilor. De este omul tânăr cu vârsta, frumos la trup, beţia îi este o mare ispită, neputând să umble pe picioarele sale. Ostaşul cel înfricoşător pentru vrăjmaşi se face de râs înaintea copiilor, pe drumuri, pentru că de ameşeală se vatămă fără sabie şi se ucide fără de protivnici. Beţia este o pierzare a omului şi a minţii lui, o stricăciune a puterii lui, o vătămare a vieţii şi o veşnică moarte.

De la un părinte anonim: Fiue, în neamul cel de acum, să nu râvneşti celor răi, nici bogaţilor care petrec în iubire de păcate şi în spurcăciuni, că toate acestea neplăcute sunt lui Dumnezeu. Se cade, dar, nouă să socotim: ce ne face nouă beţia? Mintea ne pierde, uneltele ni le strică, câştigul îl cheltuieşte. Beţia face pustiu pământul bogaţilor, pe care oamenii îl pradă, iar oamenilor săraci beţia datorii le face. Meşterilor celor isteţi beţia le strică meşteşugul, le întoarce mintea şi nu le ajunge plata lucrului lor, iar la oamenii simpli aduce boală, ruşine, ocară şi sărăcire. Beţia încurcă pe fraţi în certuri şi în bătăi, pe femei le desparte de bărbaţii lor. Beţia opreşte de a merge la biserică şi nu lasă a se ruga lui Dumnezeu, a citi cărţi nu îngăduie, frica lui Dumnezeu din inimă o goneşte, la moarte îl dă pe om, în focul cel veşnic îl trimite. Beţia pierde frumuseţea, de râs celor treji ne face. Deci, acestea ştiind, fraţilor, să ne lepădăm de beţie şi de băutura cea rea. Fraţilor, să fim treji, căci vrăjmaşul nostru diavolul treaz este, nu beat, şi caută să înghită toţi beţivii. Îngerul cel păzitor plânge pentru beţie, iar dracii se veselesc şi se bucură pentru cei care le aduc jertfa beţiei. Că diavolul, bucurându-se, zice: ’’Niciodată nu mă veselesc şi nu mă bucur ca de jertfa oamenilor celor păgâni, precum şi de jertfa creştinilor beţivi. Pentru că la cei beţivi sunt toate voile mele’’. Deci, diavolul cel mare a zis dracilor săi: ’’Mergeţi şi învăţaţi pe creştini la beţie şi astfel la toată pofta voii mele’’. Iar sfinţii îngeri, venind la Sfinţii Părinţi, le-au spus toate acestea, ca doar ar despărţi pe creştini de la beţie şi prin ea de la voia cea rea.

Din învăţăturile dreptcredinciosului voievod al Ţării Româneşti Neagoe Basarab către Fiul său Teodosie

Iată ce-l învaţă Neagoe Basarab pe fiul său Teodosie dacă va vrea să fie domnitor:

Cu băutura să nu-ţi îngreuiezi trupul, că mulţi zic: bună este băutura multă. Cum este bună? Omul, când se îmbată, dacă are minte multă atunci o pierde, dacă are mâini, nu-i sunt de folos, dacă are picioare nu poate merge în ele, dacă are limbă, nu poate vorbi cu ea. Deci, cum să nu fie rea beţia, dacă întreg trupul nu-i mai foloseşte, ca să poată face ceva pentru Dumnezeu şi pentru oameni. Şi încă şi alt rău izvorăşte din beţie, şi anume: mai întâi îmbolnăveşte trupul şi-şi sărăceşte casa, apoi îşi pierde mintea. Şi din clipa în care-şi pierde mintea, atunci este pierdut şi cu sufletul. Şi tu să bei, dar cu măsură, încât mintea ta să biruiască vinul, iar nu să biruiască vinul mintea ta…

Să nu faci daruri la beţie, pentru că îţi vei risipi vistieria şi îţi vei căpăta nume rău, că vor zice aşa: „Să mergem chiar acum la domnul acela nevrednic, pentru că acum este beat; deci, când este treaz, el nu ne va da, iar când se îmbată, îşi pierde mintea şi nu ştie cui dă… La beţie să nu te mânii, nici să osândeşti, pentru că şi aceasta este un nume deosebit de rău…Căci şi Sfânta Scriptură mărturiseşte, zicând: „Sunt unii care mai mult se mulţumesc şi se bucură de cuvinte bune, decât alţii de mâncare şi de băutură. “…Ascultă pe Domnul zicând: ,Luaţi seama, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură. Şi iarăşi prin proorocul zice: „Treziţi-vă, băutorilor de vin la beţie şi tânguiţi-vă că se ia din mijlocul vostru veselia şi bucuria!”. Bine este a sta departe de vinul cel mult, căci este scris: „în lemnele cele multe se face foc mare şi în mâncărurile cele multe se aţâţă desfrâul; precum untdelemnul aţâţă flacăra, aşa şi vinul porneşte patima desfrâuluf’. Căci precum lucrătorul beţiv nu se va îmbogăţi, aşa şi sufletul care iubeşte beţia nu va înmulţi faptele bune, ci şi ceea ce are va pierde…

Fiule, „la vin nu te face viteaz” şi nu te lăuda cu el, „căci pe mulţi i-a pierdut vinul” şi multe rele a făcut. El a făcut pe Noe să adoarmă dezgolit şi a râs fiul său Ham de el; el a făcut pe Lot să se însoţească cu ficele sale, el a doborât în cele din urmă pe Samson cel viteaz, bărbat care se născuse din făgăduinţă şi puternic cum n-a mai fost un altul între fii oamenilor căci înţelepciunea zice: „Nu te uita la băutură când face spume în pahar, alunecă uşor dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca o viperă. Ochi tăi se vor uita după femei şi gura ta, va vorbi prostii. Şi vei fi ca un om culcat în mijlocul mării şi ca un cârmaci adormit la cârmă”. Omul când apucă patima beţiei îşi vede pieirea, dar nu se mai poate opri. Solomon simţea şi scria că a pierdut cârma vieţii şi totuşi nu s-a mai putut întoarce din calea pieirii. N-are diavolul alt ajutor mai bun ca băutura şi beţia’’.

1 Comentariu

  1. Ioan

    Da, mare pacoste cu beţia asta! Mi se pare că aporape nu este familie la noi în Moldova în care măcar un membru să nu fie atins de patima asta.

    Răspuns

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: