Select Page

AVVA DOROTEI despre Răbdarea în dureri (din Filocalie)

AVVA  DOROTEI  despre  Răbdarea  în  dureri (din  Filocalie)

Omul adeseori se îndoieşte în sine (n. red: de pronia lui Dumnezeu) şi păcătuieşte din cel mai mic necaz împreunat cu cele ce vin asupra lui, zicând: ’’Cum pot fi acestea spre folosul meu?’’ Dar noi nu păcătuim în cele ce vin asupra noastră decât pentru că suntem fără răbdare în dureri, pentru că nu voim să purtăm un mic necaz sau să pătimim ceva ce ne vine în afara scopului urmărit de noi.

Căci Dumnezeu nu îngăduie să vină asupra noastră vreun lucru peste puterea noastră. Pentru că a zis Apostolul: ’’Credincios este Dumnezeu, Care nu ne va lăsa pe noi să fim încercaţi peste ceea ce putem ’’(I Corinteni 10, 13). Dar noi, neavând răbdare, nu voim să suferim nici măcar cât de puţin şi nici să primim ceva cu smerenie. De aceea ne zdrobim, şi cu cât ne silim mai mult să scăpăm de încercări, cu atât ne simţim mai îngreuiaţi de povara lor şi slăbim în curaj, şi nu putem să scăpăm de ele. Sunt unii care înoată pentru vreo trebuinţă în mare şi dacă ştiu meşteşugul înotului, când vine vreun val împotriva lor, se afundă sub el până ce trece şi rămân astfel nevătămaţi.

Dar dacă voiesc să se împotrivească valului, acesta îi împinge înapoi şi le măreşte distanţa (până la ţintă). Şi când încep iarăşi să înoate, vine alt val asupra lor şi de se împotrivesc iarăşi, din nou îi împinge şi-i aruncă înapoi. Şi se zdrobesc mereu, neizbutind nimic. Dar dacă, precum am spus, se vâră sub val şi se smeresc dedesubtul lui, acesta trece peste ei fără să le pricinuiască nici o vătămare; şi rămân înotând cât voiesc, şi împlinindu-şi lucrul lor. Aşa e şi cu încercările. De poartă cineva cu răbdare şi smerenie încercarea, trece prin ea nevătămat. Dar de se necăjeşte şi se turbură învinovăţind pe oricine, se chinuieşte pe sine însuşi, îngreunând încercarea împotriva sa, şi în loc să aibă folos din ea, se vatămă.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *