Select Page

Avertizarea medicilor: Dependența de Facebook asemănătoare prin efecte cu adicţia de cocaină sau alcool

Avertizarea medicilor: Dependența de Facebook asemănătoare prin efecte cu adicţia de cocaină sau alcool

În era Facebook, aprecierea este imediată, vine prin like-uri, share-uri sau comentarii, dar atentie, pentru că poate crea dependenţă. O dependenţă asemănătoare prin efecte cu adicţia de cocaină sau alcool, avertizează medicii. Aşa se face că, în Statele Unite, Coreea de Sud sau Brazilia au apărut deja clinici de dezintoxicare digitală. Locuri în care oamenii învaţă din nou să funcţioneze şi fără retele de socializare.

Andra Rusu: Simţeam anumite stări de anxietate sau invidie pe unii oameni că viaţa pare perfectă pe Facebook, toată lumea postează când e fericită. (….)

Andra Rusu are cont pe Facebook din 2009, când era în facultate. Dar abia anul acesta, în februarie, şi-a dat seama că îl foloseşte excesiv şi că trebuie să recapete controlul.

Andra Rusu: Şi vezi că ăsta e în vacanţă, ăla s-a însurat, aia are trei copii şi te-apucă toate panicile sociale, că tu nu eşti în vacanţă, tu nu eşti la soare şi la mare, tu eşti aici la birou şi nu e bine. Tu nu te-ai căsătorit şi nu ai trei copii, aoleu, a trecut vremea pe lângă mine.

Şi la muncă întâmpina probleme din cauza timpului petrecut online.

Andra Rusu: În loc de două minute, cât ar fi trebuit să ruleze un program şi să aştept, de fapt se făceau din două zece minute de fiecare dată. Şi atunci îmi scădea productivitatea, pentru că uitam lucrul pe care-l făceam înainte, mintea începe să-ţi plece în altă parte şi pur şi simplu m-ameţea, ştii?

Aşa că a decis să-şi construiască un sistem prin care să petreacă mai mult timp în afara spaţiului virtual. Andra nu este singura în această situaţie. Zeci de mii de români devin dependenţi de internet sau de reţele sociale, precum Facebook sau Instagram.

Dr. Gabriel Diaconu, medic primar psihiatru: Să vină cineva şi să spună: nu mai sta pe reţeaua de socializare? E ca şi cum ai fluiera în biserică. Pentru că din punctul ăsta de vedere, e ca o nouă religie. Are noi apostoli. Are zilele de calendar. Are o memorie perfectă: te invită, te recompensează, te pedepseşte. Pare că totul este organizat. De fapt, este o iluzie.

Dr. Vlad Stroescu, medic primar psihiatru: Ca orice altă dependenţă, poate să-ţi acapareze viaţa, să ţi-o paraziteze şi să ţi-o strice utilizarea excesivă de reţele sociale. Poate vrei să te duci cu copiii în parc. Nu poţi, pentru că trebuie să te uiţi după copiii care merg în parc. Or tu trebuie neapărat, din minut în minut, să-ţi verifici postările.

Aşa se face că, în Statele Unite, China sau Coreea de Sud au apărut deja câteva clinici de digital detox. Adică locuri în care medicii ajută pacienţii să scape de relaţia toxică cu mediul online. Kimberly Young a fondat primul astfel de centru din Statele Unite, la Bradford. Am vorbit cu ea despre ce se întâmplă în cadrul unei cure de dezintoxicare digitală.

Dr. Kimberly Young, expert în dependenţa de internet: Ecranele sunt desigur eliminate, nu există acces la reţele wireless, mănâncă în comunitate şi lucrează în comunitate cu alţi pacienţi. Avem ore pentru construirea unei mai bune imagini de sine, sunt sesiuni de terapie unu la unu, dar şi de grup.

Tratamentul este personalizat, în funcţie de nevoile fiecărui pacient. De exemplu, unii nu au nevoie să rămână internaţi.

Dr. Kimberly Young, expert în dependenţa de internet: Tratamentul este foarte individualizat. Poate acum lucrez cu un tip de 20 de ani, un gamer care locuieşte cu părinţii şi a fost dat afară din trei facultăţi, pentru că nu se poate opri din gaming. Iar următorul pacient este un bărbat de 50 de ani care se uită prea mult la pornografie, iar soţia lui are o problemă cu asta şi lucrăm la asta.

Dependenţa de internet sau de reţelele sociale nu au intrat încă în manualele de diagnostic ale psihiatriei. Cu toate acestea, există deja congrese dedicate subiectului, cercetări tot mai aprofundate, iar medicii sunt tot mai conştienţi de efectele perfide pe care le poate căpăta tehnologia.

Dr. Gabriel Diaconu, medic primar psihiatru: Vedem tulburări de comportament la întreruperea contactului cu internetul. Înseamnă nervozitate, tulburări de concentrare, insomnie, greaţă, manifestări neurovegetative persistente, transpiraţii, este mai mult decât vizibil.

Aurora Liiceanu, psiholog: Ideea este că unii sunt exhibiţionişti, iar alţii sunt voyeurişti, adică se uită să vadă ce fac alţii. Nevoia de recunoaştere socială este teribil de mare. Nu mai contează atât de mult modul în care mă percep eu pe mine şi mai mult ce zice lumea despre mine.

Studiile arată că această dependenţă afectează creierul la fel ca alte adicţii.

Dr. Vlad Stroescu, medic primar psihiatru: Şi în acelaşi timp avem gratificarea asta imediată, care probabil e ce produce şi mecanismul de dependenţă. Primeşti like, pac o cuantă de dopamină, exact aşa cum şi ţigara îţi dă o cuantă de dopamină.

Dr. Gabriel Diaconu, medic primar psihiatru: Creierul se aprinde ca atunci când eşti pe cocaină, respectiv se aprind acele părţi din creier care sunt cunoscute de peste 50 de ani, ca fiind implicate în circuitul recompensei.

Cât timp petrecut pe internet este prea mult? Depinde, de la caz la caz. Măsura o dau de fapt consecinţele.

Dr. Kimberly Young, expert în dependenţa de internet: E ca şi cum am încerca să spunem câte băuturi te fac un alcoolic. Nici asta nu ştim. Ştim când este serios, când au pierdut controlul, când şi-au periclitat cariera sau şcoala, când trec prin sevraj dacă nu au acces şi devin conflictuali sau iritabili. Acestea sunt semnele de avertizare că cineva are o problemă.

Nu există niciun portret robot al dependentului de internet. La centrul din Bradford au fost trataţi de la copii de trei-patru ani până la bunici de 80 de ani.

Dr. Kimberly Young, expert în dependenţa de internet: Am văzut cazuri de copii de trei, patru ani, dar şi de 80 de ani. Am văzut oameni cu diferite situaţii socioeconomice, oameni bogaţi, săraci, oameni extrovertiţi, introvertiţi. Ştim într-adevăr că dependenţa de internet apare mai frecvent la cei cu depresie severă sau tulburări de anxietate.

Un studiu din 2016 arată că jumătate din adolescenţii americani se simt dependenţi de telefonul mobil, în vreme ce 78% dintre ei îşi verifică notificările cel puţin o dată pe oră.

Dr. Gabriel Diaconu, medic primar psihiatru: Candidaţii la această dependenţă sunt copiii şi adolescenţii patriei, care pe vremuri, când eram noi copii, poate că aveau o suzetă pe care o ţineau în gură, acum nu mai au suzetă, au un patrulater luminos, în care pot să-şi piardă vremea, timpul şi minţile pentru o bună perioadă din zi.

Andra a decis să ia măsuri concrete înainte ca problema să scape de sub control.

Andra Rusu: Mi-am făcut un sistem în care am timpul meu offline. Nu mai intru la muncă dimineaţa, la prima oră când ajung, ci pe la ora 2, 3. (…) Seara mă deconectez, îmi deconectez telefonul de la wifi, de la mobile data şi asta a fost.

Nu a vrut să renunţe de tot nici la internet, nici la contul de Facebook. Ştie că aduc şi multe lucruri bune: de la informaţii, la socializare.

Dr. Vlad Stroescu, medic primar psihiatru: Ar fi greşit, din partea mea, să spun că social media este exact ca heroina, fugiţi, ascundeţi-vă, aruncaţi-vă telefoanele pe geam. E ca şi expunerea la tehnologie. Sigur că trebuie măsură, sigur că copiii trebuie să se joace, trebuie să iasă la aer, dar să îi ţii complet izolaţi de lucrul ăsta riscă să le producă un deficit în vieţile lor, care probabil vor fi indisociabile de toate intrumentele astea.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.