Postul este vremea schimbărilor. Se schimbă mîncarea, vorba, portul dar mai ales trebuie se se schimbe viața, și anume: spre bine. În post se ascut și se călesc purtările omului iar comportamentul poate și trebuie modelat.

sf._antonie_si_lupta_cu_patimile_draci_diavoli

Omul are mult mai multă putere decât diavolul, pentru că e botezat și are harul și puterea lui Dumnezeu asupra lui

Dar mai știm că, atunci cînd oamenii postesc, ei sunt luptați de mai mulți diavoli. Diavolul mîniei, al desfrînării, al beției, al supărării, al mîndriei, al lenei, al plăcerii, al iubirii de bani și al lăcomiei pîntecelui, înconjoară omul și caută cu orice vicleșug ca să-l prindă în păcat. Diavolul dorește cu orice preț ca omul să piardă folosul postului și prin încălcarea lui, asemenea lui Adam, să fie lipsit de comuniunea cu Dumnezeu. Luptîndu-se cu toate acestea, din cauza duelului întețit, omul, dacă pierde lupta cu ispita, pare mai mîndru, mai zgîrcit, mai mînios și certăreț, mai nerăbdător și egoist, încît te miri de așa ,,creștini!” „Şi când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte. Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit; şi venind, o află golită, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, sălăşluiesc aici şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. ” (Matei 12, 43-45). Acești oameni care merg la biserică zi de zi și nu pot ierta, răbda, iubi, dar sunt clevetitori, răzbunători și răutăcioși, arată, cu părere de rău, o distanță foarte mare între ei și Dumnezeu. 

Cînd oamenii postesc dar se ceartă, atunci  se manifestă o patimă ascunsă a mîniei, care se dovedește a avea rădăcini mai adînci. Oamenii postesc dar nu se roagă, atunci se arată o lene și iubire de plăcere, deoarece ,,rugăciunea este trudă sfîntă”. Oamenii postesc dar nu fac milostenie, asta înseamnă că patimii iubirii de sine și a iubirii de arginți stăînește omul.

În post patimile se războiesc mai intens cu omul deoarece, se simt a fi stîrpite din rădăcini, iar rădăcinile sunt adînci și multe. În posturi vecinii se ceartă mai des; carnea, aparent, este mai dulce, femeile sunt mai atrăgătoare, bărbații mai frumoși, muzica este mai plăcută, vinul este mai aromat, iar plăcerea este mai dorită! Astea toate sunt pentru omul necredincios, care nu-și raportează viața sa la Hristos. Dar cine va lupta cu toate acestea și va birui, mai mare plată va avea de la Stăpînul-Dumnezeu.

De asemenea, în post, oamenii pot fi mai milostivi, mai iertători, mai blînzi, mai smeriți, mai sîrguincioși. Aceasta arată obîrșia divină a sufletului deoarece sufletul în preajma sfințeniei, se împărtășește din ea și începe a se reîntregi. Cînd se îndesește comunicarea cu Dumnezeu, oamenii ajung să se roage cu toată inima și sufletul înțelege ce trebuie să facă pentru a nu-l supăra pe Creator. În post, deoarece devine mai calitativă și cantitativă, rugăciunea este mai mîngîetoare iar credința mai statornică, iar asta e pentru cei care se nevoiesc cu post – ca cinste față de Dumnezeu.

Spunem astfel că, în om, în post, se trezesc și se ascut, și patimi și virtuți, și în dependență pe care le hrănim, acelea vor aduce roade mai bogate.

Așadar, postul incorect și fățarnic este o batjocură a evlaviei către Dumnezeu și atrage asupra omului, ispite în care cade, pe cînd un post corect, complet, întărește omul în lucrarea faptelor bune, îi sporește puterea sufletească de a alege binele și fortifică virtuțile cu mortarul smereniei deoarece post înseamnă Cruce, răstignire, alături de Hristos, Care duce greutățile noastre.

Este important dragi cititori, să plantăm și să udăm virtuțile din noi și nu patimile, astfel ca, în momentul cînd vor da rod și se va vădi fructul, să nu ne fie rușine, în fața Dreptului Dumnezeu!

preot Nicolai Boian