Selectați pagina

Argumente ortodoxe împotriva avortului: Păcat greu care ucide ființe umane, afectează și pune în pericol demnitatea și viața femeii

Argumente ortodoxe împotriva avortului: Păcat greu care ucide ființe umane, afectează și pune în pericol demnitatea și viața femeii

Viața omenească (atât în sens creștin și duhovnicesc, cât și în sens biologic) este un dar al lui Dumnezeu.

Pentru că ea vine de la Dumnezeu, stăpânul ei absolut este Dumnezeu însuși. Viața umană este o realitate irepetabilă, de aceea ea trebuie apărată și îngrijită în orice moment s-ar găsi purtătorul acesteia.

Pentru Biserica lui Hristos, avortul sau întreruperea sarcinii este atentarea dar și “călcarea în picoare” a acestui dar sfânt şi este catalogată, făra nici un fel de nuanțări, drept ucidere. Este ucidere cu premeditare, ucidere mai vinovată, mai păcatoasa și mai urâta de Dumnezeu decât oricare ucidere, pentru ca ia dreptul la viață unei ființe omenești, înainte de a o gusta și, mai ales, înainte de a se învrednici de Sfântul Botez. Oamenii care purced la avortul copiilor lor seamana cu Irod care a ucis 14000 de copii, ba chiar mai mult, pot fi considerați mai răi decât Irod, deoarece cei 14000 de prunci nu erau samânța și copiii lui Irod. Și fiecare om, care ar participa în orice fel la savârșirea avortului, participă la lucrarea ucigașă și are mare osândă în fața Domnului.

Însăși creștinii din primele secole se pronunță asupra acestui subiec. Epistola către Barnaba (scrisa pe la începutul secolului II) reproducea punctul de vedere al Bisericii din acea vreme prin cuvintele: “Iubește pe aproapele tău mai mult decât sufletul tău. Să nu ucizi copilul, pruncul în pantecele mamei sale, să nu-l ucizi nici după ce s-a nascut”. În secolul al III-lea, pe linia aceleiași îngrijorări a Bisericii, Tertulian, în lucrarea De anima, va exprima ideea concomitenței sufletului și a trupului: unul și celălalt se formează deodată.

Tertulian va numi avortul crimă (Apologeticum, 9), iar Hipolit Romanul va condamna medicamentele sterilizante (Philosophumena, 9,12). Puncte de vedere similare cu ale lui Tertulian și Hipolit găsim la Clement Alexandrinul (Pedagogul, 2,10,96) și Minucius Felix (Octavius, 30,2). În Scrisoarea catre Diognet, perla a literaturii creștine din primele trei secole, se arată că una din notele care deosebesc pe creștini de necreștini este aceea ca ei nu-și ucid pruncii: “Se căsătoresc precum fac toți oamenii și nasc copii, dar nu aruncă pe cei născuti”.

În secolul al IV-lea, mai mulți Sfinți Părinți prezintă punctul de vedere al Bisericii cu privire la avort. Între aceștia, amintim pe Sf. Grigore de Nyssa, Sf. Efrem Sirul, Sf. Ioan Hrisostom, Sf. Ambrozie și altii. Sf. Vasile, spre exemplu, spune:“Femeia care omoară fătul va fi pedepsită pentru crimă”, tot el zice că: “Cea care leapadă fătul cu voie este supusă judecății pentru ucidere” (Canonul 2); sau “Cei care dau medicamente abortive sunt ucigași. Și ei, și cele care primesc otravuri ucigătoare de embrioni” (Canonul 8).

Complicitatea la avort este complicitate la ucidere. Sf. Ioan Gura de Aur consideră împreună vinovat de păcatul uciderii și pe bărbatul femeii care purcede la avort. Iata ce spune marele învatator al Bisericii: ”De ce semeni acolo unde ogorul are de gând să strice rodul? Acolo unde se savârșește ucidere înainte de naștere? Căci nici pe desfrânata nu o lași să ramâna desfrânată, ci o faci ucigașă de om! Vezi cum se ajunge de la beție la desfrânare, de la desfrânare – la adulter, de la adulter – la ucidere?! Sau chiar mai rău decât uciderea. Căci nu am cum să o numesc.

Nu numai că ia viața celui ce se naște, dar împiedică a se da naștere la prunci. Și darul lui Dumnezeu îl batjocorești, și legilor lui te împotrivești? Ceea ce este blestem tu iei drept binecuvântare? Sălașul nașterii îl faci sălaș al uciderii? Și femeia, care ți-a fost dată spre naștere de prunci, o pregătești pentru ucidere?” (Comentariu la Epistola catre romani, Omilia 24, Patrologia greacă, v. 60, 626).

Și în ultimele secole au existat Sfinți Părinți care și-au exprimat puctul de vedere la avort, ca Paisie Aghioritul, Ioan Krestiankin și alții.

Părintele Paisie Aghioritul, un sfînt al sec-XX,  scrie: “Astăzi părinții își omoară copiii prin avorturi și de aceea nu au binecuvântarea lui Dumnezeu. Mai demult dacă se năstea un copil bolnav, îl botezau, iar dacă murea, pleca îngeraș. Dar părinții aceluia rămâneau cu alți copii sănătoși și astfel aveau binecuvântarea lui Dumnezeu. Astăzi, însă, părintii își omoară copiii sănătoși cu avorturile și țin în viață pe cei bolnăvicioși. Apoi aleargă în Anglia si America să-i vindece. Iar acești copii dacă vor trăi, vor face familie și poate să dea naștere la alți copii bolnavi. În timp ce, dacă părinâii ar fi făcut și alti copii, nu ar fi alergat atât de mult pentru unul, pentru cel bolnav, și nu s-ar fi mâhnit atât de mult dacă ar fi murit, căci ar fi plecat îngeraș de aici”.

Și Biserica Română se pronunță cu ardoare împotriva acestui act devastator, după cum spune preotul Nicolae Tănase: “În România se omoară mai mulţi copii decât se nasc, iar motivul este lipsa de credinta și comoditatea. Un om cu credință nu omoară pe nimeni. Din pacăte, în țară la noi, doar țiganii nu mai ucid prunci. De aceea și urmează să ne stăpanească”.

Împotriva avortului s-a pronunţat și renumitul duhovnic român Arsenie Boca. El remarcă: “Altă durere mare pe care o aveți voi mamele, dar care atârnă și-asupra taților, sunt copiii lepădați. E păcat strigător la cer! E ucidere la mijloc, nu e ceva mai ușor. Ascultați toți cu luare aminte. Sângele lor strigă răzbunare. De aceea nu vei avea noroc cu ceilați ci plans și jale. Răzbunarea sângelui vărsat se face fară milă, ori că îți ia Dumnezeu și pe ceilalți, ori vor cere însăşi capul mamei… Te sfătuiește barbatul să ucizi copiii? Sfatul e ucigaș, nu-l asculta ci mai bine rabdă să fii alungată de la casa lui și va vedea Dumnezeu osteneala ta și nu te va parăsi, ci te va milui de vei fi vrednică”.

Parintele Ilie Cleopa spune: “Prin avort se întelege uciderea pruncilor în pantece prin tot felul de mijloace. Deoarece fătul are suflet viu, creat de Dumnezeu chiar din clipa zămislirii, pentru aceea avortul este combătut de Biserică și de Sfinții Părinți cu atâta tărie, pentru că se ucide viața, se pierde sufletul, atît al celui ucis, cât și al celui care săvârșește uciderea și calcă porunca lui Dumnezeu, care zice: “Cresteți și vă înmultiti” (Facere 1, 28). Se calcă și porunca a V-a din Decalog, care zice: “Să nu ucizi” (Iesire 20, 13). Prin avort se amenință viața de pe pământ, se calcă porunca creației dată de Dumnezeu în rai, se atentează la viața celor mai nevinovate ființe omenești, care sunt copiii; se destramă familia, se îmbolnaveste societatea întregă și se aduc peste cei vinovați cumplite pedepse dumnezeiești, atât în viață, cât și după moarte. Apoi, sufletele copiilor avortați, nefiind botezate, nu pot intra in Împarația lui Dumnezeu, ci așteapta ziua cea înfricoșătoare a judecății, când singuri vor acuza pe părinții care i-au ucis în fața Dreptului Judecator Iisus Hristos. Iata pentru ce avortul este crimă, adica ucidere de om și trebuie combatută cu toata tăria de Biserica și de păstorii ei”.

Părintele Arsenie Papacioc consideră: “Acest păcat este printre cele mai mari păcate posibile. Mi-am zis în sinea mea – motivat – că a ucide un copil în pântece e mult mai grav decât a omorî un om botezat. Mai întâi de toate, acest copil e autonom. Mama care îl poartă în pântece n-are drept asupra vieții lui. El e, fără discuție, liber să crească fără alt stăpân, decât Dumnezeu. Si-apoi, în marile planuri ale lui Dumnezeu, acest fapt se transformă într-un fel de fraudă conjugală, urmată de ucidere. Dumnezeu, în planurile Lui, unde putea să asigure creșterea fătului mai bine ca în pântece de mamă?!

Problema avorturilor este foarte acută și în Rusia.

Ca și alte țări ortodoxe, ea se numără printre liderii mondiali la numărul lor. Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk afirmă că cauza acesteia este criza de moralitate.

Duhovnicul Mănăstirii Pecerska din Pskov, arhimandritul Ioan Krestiankin avertiza o femeie care i-a cerut un sfat, în legătură cu complicaţiile spirituale şi medicale pe care le are un avort: “Uciderea copiilor este un păcat de moarte. Urmările acestuia se răsfrâng în primul rând asupra dumneavoastră, iar apoi asupra copiilor pe care i-aţi născut. Aceştia se vor chinui în viaţă şi vă vor pedepsi pentru uciderea frăţiorului lor în aşa fel, încât nu veţi putea rezista. Aşa că alegeţi dumneavoastră ce doriti să faceti în viată.”?

Arhimandritul Rafail (Karelin) spunea: “Pruncuciderea este nu numai o scădere morală și o degradare omenească, ci un abis teribil. Biblia spune, “Să nu ucizi.” Această poruncă – o condiție indispensabilă pentru raportul omului cu Dumnezeu. Dacă se încalcă poruncile, acest raport este reziliat de către omul însuși, el ramâne fără Dumnezeu. Iubiți frați și surori! Întoarceți-vă de la acest păcat ticălos. Amintiți-vă că mila lui Dumnezeu este fără margini”.

Din cele prezentate mai sus reiese că avortul, tratamentele cu scop avortiv sau contraceptiv sunt pacăte grele care ucid ființe umane, impiedică procesul firesc al procreării ființelor omenești, afectează și pun în pericol demnitatea și viața femeii  și in cele din urmă, ne exclud din Împărația lui Dumnezeu, spre care năzuiesc creștinii.

Pentru prevenirea acestor grave păcate se consideră că este nevoie de un intens proces de mediatizare a grăvitătii păcatului avortului (luându-se în calcul toate aspectele lui medicale, psihologice, sociale, religioase). Factorii de decizie politică și administrativă trebuie sensibilizați să favorizeze crearea condițiilor ca femeia să nu mai fie umilită, nici ca ea însași să se complacă în umilire (considerand-o normală) în propria ei specificitate.

Natalia Munteanu, psiholog,  AECO

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: