Desigur! Dacă a văzut și a constatat că prin prigoane directe de atâtea veacuri nu a reușit nimic în folosul lui, acum diavolul încearcă cu răutate și cu viclenie să îi arunce pe creștini în iad prin schimbarea și denaturarea credinței lor.

Antihristul nu va închide bisericile, nici nu le va da foc, cum făceau mai demult vrăjmașii credinței, ci le va umple cu creștini care se vor boteza și spovedi, se vor împărtăși, dar în esență nu vor știi în ce fel de Dumnezeu cred.

Dacă ne concentrăm asupra etimologiei cuvântului antihrist, particula anti nu înseamnă „cel care se împotrivește”, ci „cel care se află în locul altuia”, adică cel fărădelege care va veni să înșele lumea, prefăcându-se că este Mesia și încercând să îi facă pe oameni să creadă că Îl imită pe Acesta în toate, că el este de fapt Mesia.

Astăzi vedem că unii încearcă să popularizeze credința noastră, să facă o Ortodoxie „științifică” și „europeană” și nu una binecuvântată și simplă, nesofisticată, cum am avut până acum.

Chiar și lui Hristos vor să Îi acorde titluri, să nu fie „neștiutor de carte” și „simplu”, iar pe Sfinții Părinți îi vor a fi doctori și profesori de teologie, nu „asceți fanatici” precum pustnicii cei lipsiți de cunoaștere lumească.

În anii antihristului – care va fi o persoană reală, nu o situație sau o stare de lucruri, așa cum se spune în II Tesaloniceni 2, 3-4: „omul nelegiuirii” – atunci creștinii se vor împărți în două categorii: cei care cred cu inima și cei care cred cu mintea. De aceea creștinii care îl vor urma pe antihrist nu vor simți nicio îndoială și nesiguranță, ci vor crede că își fac datoria, aflându-se însă în înșelare.

Despre acest lucru, Sfântul Gavriil cel Nou din Georgia spune: „pentru credincioșii creștini cea mai mare durere va fi că ei vor fugi în păduri, în vreme ce rudele lor apropiate vor primi pecetea antihristului. În vremurile din urmă adepții antihristului vor merge la biserică, vor fi botezați, vor fi învățați poruncile dumnezeiești. Însă voi să nu aveți încredere în ei. Aceștia nu vor face fapte bune. Numai după faptele bune săvârșite în duhul dreptei credințe poate fi recunoscut adevăratul creștin.”

Dar și predicile teologice au ajuns să fie iubirisme sentimentaliste, cu referiri sociologice și psihologice în ele, iar astăzi oamenii vor să audă doar că li se vorbește despre rai, nu vor să audă de iad, de Dreapta Judecată.

Să renaștem – înainte de a fi prea târziu – în Sfânta noastră Ortodoxie, care are mireasma tămâiei pustnicești, nu cea a parfumurilor lumești. În credința noastră am fost învățați de părinții și bunicii noștri să răspândim mireasma Preasfântului Duh, nu altceva.

(preot Dionisios Tsambakis)

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2018/12/blog-post_344.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu