Selectați pagina

Anormalul se vrea a fi atât de mult normal încât frizeaza bunul simț….

Anormalul se vrea a fi atât de mult normal încât frizeaza bunul simț….

”Pentru cei care mai cred în povești, încă…..


“Entuziasmată fiind,îi cumpăr fetiței mele cartea “Povești de seară pentru fete rebele”, carte care conține sute de povești ilustrate despre femei celebre din întreaga lume: femei politicieni, scriitoare, sportive, medici, astronauți etc. Fiecare poveste are pagina ei împreună cu o ilustrație a femeii respective și un citat . Totul frumos până acum, educativ, pe înțelesul unui copil de aproape 4 ani. Până când ajung la personajul ” Coy Mathis”, ce pare a fi fetiță.

Mă apuc să citesc și ups, fetița e un băiețel mai aparte căruia îi place să se îmbrace în roz și care se simte fetiță. Oare sa mai continui povestea Ștefaniei? Ea pare că nu înțelege sensul poveștii deși mă întreabă de ce băiatul acela vrea să fie fetiță. Am întrerupt povestea și i-am spus că vom continua altă dată ca să mă pot lamuri ce să îi spun. Ce naiba caută această poveste” politicaly correct” între aceste minunate povești ale unor femei puternice?

Dar să continui povestea… am continuat să citesc doar pentru mine. Mai departe, se relatează cum acest baiețel pe nume Coy merge la doctor cu mama lui, să-și schimbe sexul . Tot baiețelul acesta caștigă în instanță dreptul de a folosi baia fetelor de la școală. Wow, și totuși, ce caută o asemenea poveste printre poveștile femeilor celebre care au schimbat lumea? Cred că anormalul se vrea a fi atât de mult normal încât frizeaza bunul simț….”

Cristina Covali

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *