Selectați pagina

Analiza evenimentelor curente, demonstrează un spectacol menit să creeze maselor iluzia libertății

Analiza evenimentelor curente, demonstrează un spectacol menit să creeze maselor iluzia libertății

După destrămarea URSS, în anul 1991, sistemul de relații internaționale a înregistrat o accentuată turnură către modelul liberal occidental, care a prevalat în confruntarea cu modelul socialismului estic.

Globalizarea sistemului capitalist a fost catalogată în analizele academice ca un fenomen firesc și implacabil, constituind implicit un fundament solid pentru dominația mondială a super-puterii americane.

Lumea întreagă părea să se învârtă în jurul unui singur pol de civilizație, cu capitala la Washington. Și totuși, dinamica internațională pare că începe tot mai clar să se orienteze către un nou sistem de relații, cel multipolar, odată cu ridicarea hotărâtă a unor noi centre de putere, în primul rând China și Federația Rusă

Pe acest fundal consider că pentru a înțelege mai bine confruntarea dintre „unipolaritate” și„multipolaritate” este necesară și evidențierea unor caracteristici de un nivel mai profund ale sistemului globalist, care în pofida relevanței lor nu sunt aproape deloc analizate în dezbaterile academice sau ale presei centrale vestice.

În opinia mea, analiza curentă a evenimentelor, așa cum o vedem cel mai adesea în mediile politice și de informații occidentale, întreține mai degrabă un spectacol menit să creeze maselor iluzia libertății. În realitate, în lumea globalistă(care se dorește în continuare unipolară) evenimentele sunt controlate în special de forțe„subterane”, despre care autoritățile nu fac niciun fel de comentarii. Și totuși, existența sintagmei„Deep State”, cu referire la „Statul Profund” (Paralel/Subteran) din SUA este deosebit de semnificativă în acest sens.

În pofida faptului că mediile oficiale vestice repudiază ideea de„Deep State” din orice discuție serioasă, mai tot omul de rând crede că această structură există cu adevărat și este decidentul real al politicilor globaliste.

Dar dacă este așa, cine ar fi totuși mai concret acest „Deep State”? Acționează doar în Statele Unite sau are o anvergură mai largă? A apărut recent sau are o istorie mai veche? Cine ar fi mai exact cei care determină mersul lucrurilor din „spatele scenei”?

Ceea ce îmi propun aici nu este să răspund explicit întrebărilor de mai sus, ci doar să indic că investigarea acestor linii este justificată de importanța problematicilor care decurg. Să evaluăm în acest sens pe scurt o serie de evenimente majore din istoria (mai mult sau mai puțin) recentă. Să utilizăm pentru aceasta punerea în oglindă a tezelor oficiale cu anti-tezele unor puncte de vedere care aduc argumente contrare.

Teză oficială:

Revoluția Franceză a însemnat un pas uriaș înainte al societății occidentale către emancipare și democratizare.

Anti-teza:

Revoluția Franceză a fost începutul destructurării societății creștine a Europei, anihilarea ierarhiilor (în primul rând spirituale) și preluarea insidioasă a controlului instituțiilor de stat din cele mai puternice țări (Franța, Anglia, Germania,etc) de către o „elită” bogată și influentă.Teză oficială: Revoluția Bolșevică a fost o emanație a proletariatului rus, care s-a ridicat împotriva claselor aristocrate care îl asupreau.

Anti-teză:

La începutul secolului al XX-lea Rusia aproape că nu avea proletariat, era încă o țară preponderent agrară. Există nenumărate dovezi bine documentate că Revoluția Bolșevică a fost pregătită în afara Rusiei și finanțată din Occident(Europa Vestică și America).

Teză oficială:

În timpul Războiului Rece statele Europei vestice au îmbrățișat spontan liberalismul capitalist. Anti-teză: Conform unor documente și rezoluții ale Parlamentului Uniunii Europene și ale altor parlamente naționale, în respectiva perioadă guvernele Europei vestice au fost determinate să respingă comunismul prin strategii ale fricii și terorii puse în scenă de grupări paramilitare de tip „Gladio”, sprijinite de NATO, care înscenau atacuri teroriste înfăptuite chipurile de „comuniști”.

Teză oficială:

„Războiul împotriva terorii” a fost declanșat de coaliția vestică în frunte cu SUAc a urmare a atacului unor insurgenți arabi asupra turnurilor World Trade Center din New York și asupra Pentagonului, în data de 11 septembrie 2001.

Anti-teză:

Multiple studii științifice scot în evidență că implozia turnurilor WTC a fost în realitate o demolare controlată. Întregul atentat a fost pus la cale de anumite servicii secrete pentru a se constitui ulterior într-un pretext pentru a declanșa o ofensivă militară devastatoare în Orientul Mijlociu.

Teză oficială:

Numeroase revoluții ce au avut loc după Războiul Rece și apoi după evenimentul 9/11 au reprezentat expresia voinței populare din respectivele țări de a se elibera de un regimdictatorial, care nu respecta drepturile fundamentale ale omului.

Anti-teza:

Există o abundență de dovezi că revoluții din numeroase țări precum România (1989), Iugoslavia (1998), „Primăvara arabă” din țările Orientului Mijlociu (2011), „Revoluția Portocalie” din Ucraina (2013) și multe altele au fost orchestrate de unele servicii secrete vestice în colaborare cu grupări de tipul National Endowment for Democracy (NED) din SUA, Open Society (trans-națională) condusă de George Soros, sau CANVAS (Centrul pentru Aplicarea Acțiunilor și Strategiilor Non-Violente,tot o organizație trans-națională).

Teză oficială:

Mass-media occidentală ne spune adevărul, respectând deontologia jurnalistică.

Anti-teza:

Mass-media occidentală nu doar că exercită o propagandă mincinoasă (să ne gândim de exemplu la manipulările despre activitatea devastatoare a NATO în Iugoslavia, în Irak, în Libia sau la intoxicarea ideologică împotriva Venezuelei), dar aceste fake-news sunt adoptate de o rețea mediatică internațională, care le difuzează fără crâcnire.

Teza oficială:

Deciziile care se iau în cadrul unor întâlnirile precum cea a grupului Bilderberg, la care participă anual (de mai mult de 60 de ani) aproape toate personalitățile de prim rang din lumea social-politică și economică (în special occidentală) nu este necesar să fie comentate pentru marea masă a populației.

Anti-teza:

Omiterea luării în discuție a acestui subiect face ca oamenii să nu sesizeze că sub nasul lor se desfășoară o cutumă total anti-democratică, ce evidențiază de fapt existența unui fel de Guvern Mondial din Umbră, ce nu dă socoteală cetățenilor.Toate aceste anti-teze pot fi (și au fost!) susținute de probe solide, care demonstrează că retoricile oficialilor occidentali au foarte mari carențe, că sunt superficiale și găunoase. Această perspectivă ne permite să reliefăm trei caracteristici de bază, mai puțin analizate, ale Globalismului, ca ideologie a Ordinii Unipolare.

1. Este implementat prin diverse organizații trans-naționale;

2. Se bazează pe mijloace ascunse, secrete;

3. Operează de o lungă perioadă de timp în mod sistematic și eficient.

Apreciez ca semnificativ în acest context un fragment dintr-un discurs pe care John F. Kennedy,fost președinte al SUA, l-a rostit cu puțin timp înainte de a fi asasinat:„Însuși cuvântul «secret» este respingător într-o societate liberă și deschisă; suntem, ca popor, în mod inerent și istoric, împotriva societăților secrete, a jurământurilor secrete și procedurilor secrete. (…)

Căci ne confruntăm în întreaga lume cu o conspirație monolitică și nemiloasă care se bazează în primul rând pe mijloace ascunse pentru a-și extinde sfera de influență. (…) Pregătirile sale sunt ascunse, nu publice. Greșelile sale sunt îngropate, nu evidențiate. Dizidenții sunt făcuți să tacă, nu recunoscuți. Nicio cheltuială a sa nu este considerată prea mare, nu se tipărește niciun zvon, nu se dezvăluie niciun secret”.

Să observăm în încheiere că în România ultimilor 30 de ani identificăm cu ușurință o exemplificare clară a „eficienței” cu care Sistemul Globalist își impune voința colonizatoare. Pentru spectacolul „democratic” destinat maselor, formațiunile politice s-au tot rotit la guvernare, dar indiferent cine a fost la „putere” și cine a fost în „opoziție” agenda de subjugare a țării a continuat pe același parcurs. Bineînțeles, partidele dau vina unele pe altele, dar în realitate toată clasa politică execută docilă directive venite din afara țării. „Prostimea” critică plină de obidă bietele marionete care apar la televizor, sperând inutil că înlocuirea vreunui actor va aduce o îmbunătățire a situației din țară. Fie că vorbim de privatizări, de dezindustrializare, de vânzarea pământurilor, de farsele judiciare, de falsificarea istoriei, de ingineriile sociale progresiste, de anti-patriotismul serviciilor secrete, de ignorarea defrișărilor sălbatice, de introducerea frauduloasă a vaccinării obligatorii… toți cei care ajung la „butoane” urmează exact aceleași protocoale ce conduc la efecte dezastruoase pentru țară! Este deja de prea mult timp evident că un astfel de comportament excede ipoteza incompetenței autorităților române.Dimpotrivă, aici ne confruntăm cu un plan clar de distrugere programatică!Situația din România este departe de a fi singulară. Drame cu mult mai cutremurătoare au loc în Yemen, Venezuela, Siria sau Iran. A rămâne însă doar la analiza de suprafață a evenimentelor, ignorând resorturile subterane ale eforturilor globaliste către Unipolaritate, seamănă cu iluzia dea crede că păpușile dintr-un spectacol s-ar mișca, ar gândi și ar vorbi singure.

Referință

1. President John F. Kennedy, THE PRESIDENT AND THE PRESS: ADDRESS BEFORETHE AMERICAN NEWSPAPER PUBLISHERS ASSOCIATION, APRIL 27, 1961, Waldorf-Astoria Hotel, New York City, April 27, 1961, https://www.jfklibrary.org/archives/other-resources/john-f-kennedy-speeches/american-newspaper-publishers-association-19610427

Autor: Calistrat Atudorei, info crestin.com

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe:

Статьи на русском языке

Статьи на русском языке