Selectați pagina

Adresarea Episcopului de Ungheni și Nisporeni privind stoparea procesului de ratificare a Convenției de la Istanbul

Adresarea Episcopului de Ungheni și Nisporeni privind stoparea procesului de ratificare a Convenției de la Istanbul

Către corpul de deputați
ai Parlamentului Republicii Moldova

ADRESARE

In calitate de arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe din Moldova, Mitropolia Moldovei, cu îngrijorare am aflat despre ratificarea Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul), votată in prima lectură la 1 octombrie 2021, de către Parlamentul RM.

Deși scopul declarat al Convenției de la Istanbul este lăudabil, putem să reliefăm că, de facto, Convenția de la Istanbul nu constituie un răspuns adecvat la problema violenței domestice. Această convenție internațională a stârnit multe controverse, prin urmare merită mai multă atenție și dezbatere publică în Republica Moldova. Convenția în cauză propune o definiție nouă și controversată a „genului” în dreptul internațional, care presupune că sexul și „genul” sunt două concepte diferite, cel din urmă fiind un construct social, independent de sexul biologic al persoanei. Acest fapt contravine realității obiective, cât și valorilor spirituale ale populației țării noastre, și atentează la libertatea religioasă și dreptul părinților de a-și instrui copiii în conformitate cu propriile convingeri religioase și morale. Deși Convenția de la Istanbul declară că dorește să lupte împotriva stereotipurilor, ea singură utilizează stereotipuri discriminatorii, în particular – prezintă bărbații drept agresori. La fel, Convenția de la Istanbul stabilește un mecanism de monitorizare, care intervine în mod intruziv în organizarea și practicarea tradițiilor și obiceiurilor statelor membre, care vor fi nevoite să se supună ideologiei „genului” ca și concept definit social.

Atenționăm asupra faptului că Convenția privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice, adoptată la Istanbul la 11 mai 2011, este elaborată de către Consiliul Europei, al cărui Statut reafirmă:„ atașamentul lor pentru valorile spirituale și morale care sunt moștenirea comună a popoarelor lor și sursa reală a libertății individuale, libertății politice și a statului de drept, principii care formează baza oricărei democrații autentice.” [1]

Respectiv, la baza acțiunilor întreprinse de Consiliul Europei trebuie să fie respectul pentru valorile spirituale ale poporului asupra căruia urmează să fie aplicată vreo prevedere a instrumentelor internaționale.

Ideologia de „gen”

Convenția de la Istanbul este primul tratat internațional care conține o definițiea genului (art. 3 lit. c.) și recunoaște că femeile și bărbații nu sunt doar diferențiați din punct de vedere biologic, ci că există o categorie a “genului”, definită social, care le conferă acestora roluri și comportamente specifice.

Țările semnatare se obligă practic să recunoască „genul” ca un construct social, independent de sexul biologic al persoanei: ești femeie sau bărbat, în funcție de ce alegi.

Din cauza că Convenția admite existența „unui gen definit social”, de facto se promovează aspecte care contravin valorilor spirituale a marii majorității populației Republicii Moldova, care se declară creștini ortodocși.

Îngrijorător e faptul că prin art. 12, alin.5 al Convenției se permite neglijarea, și chiar ignorarea culturii și a religiei poporului asupra căruia se va aplica norma respectivă.

Normele Convenției în cauză sunt destul de generale și vagi la capitolul definiții, însă în ceea ce privește drepturile fundamentale, cum ar fi dreptul la conștiință și religie, dreptul la respectarea culturii naționale, dreptul la respectarea vieții private și ale familiei, dreptul părinților de a-și educa copiii după propriile convingeri, aici Convenția este destul de explicită și obstrucționează aceste drepturi cu ușurință.

Art. 17 alin.(2) al Convenției vine în contradicție cu principiul interesului superior al copilului, deoarece nu protejează minorul de factorii care ar putea să îl traumatizeze, dar să „ educe modul în care să trateze mediul informațional și al comunicațiilor.” Astfel, în loc să limiteze accesul informației la copil cu conținut degradant de o natură sexuală sau violentă din mass media, se urmărește familiarizarea acestuia cu informația vizată și educarea modului în care să o trateze.

De asemenea, ar aduce încălcare și Constituției Republicii Moldova, și anume art. 48 alin. (2): “Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între bărbat și femeie, pe egalitatea lor în drepturi și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor.” Prin ratificarea Convenției, normele ei vor deveni o lege de drept ce, în esență, va submina rolul și locul familiei, ca celulă și element natural și fundamental al societății.

Reiterăm faptul că Biserica Ortodoxă condamnă orice formă de violență și susține intenția nobilă de combatere a acestui fenomen, dar nu în detrimentul valorilor spirituale, caracteristice poporului nostru.

Convenția de la Istanbul a stârnit controverse în mai multe state, în special cu referire la termenul de „gen”, nefiind ratificată de statele Uniunii Europene: Bulgaria, Slovacia, Cehia, Letonia, Lituania, Marea Britanie, Ungaria, dar nici de Rusia, Ucraina, Azerbaidjan și Armenia, membre a Consiliului Europei.

Slovacia este unul din statele care s-a opus ratificării Convenție de la Istanbul. [2] Potrivit premierului Robert Fico, deși Slovacia va adopta în legislație toate măsurile menite să combată violența împotriva femeilor, nu va ratifica tratatul, numindu-l un document controversat, ce ar putea încălca Constituția și duce la legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex.

Slovacia a interzis practic căsătoriile gay odată cu adoptarea unei amendament constituțional în 2014 care definește căsătoria drept o uniune între un bărbat și o femeie. De asemenea, Slovacia nu recunoaște nicio formă de parteneriat civil între persoane de același sex.

Convenția de la Istanbul „pune în mod inutil sub semnul întrebării diferențele naturale între bărbați și femei și le numește «stereotipuri»”, chiar dacă urmărește scopul nobil al eliminării violenței împotriva femeilor, a mai explicat Fico.

Bulgaria de asemenea nu a ratificat Convenția de la Istanbul. Curtea Constituțională s-a pronunțat că Convenția nu este în concordanță cu Constituția Bulgariei. Argumentele prezentate de judecători pot fi împărțite condiționat în două grupuri care sunt interconectate și împletite pe tot parcursul deciziei:

1) Convenția este auto-consecventă și are un domeniu de aplicare mai larg decât sugerează numele său, ceea ce ar putea pune în pericol statul de drept în Bulgaria;

2) Articolele 3 (C) și 4 (3) din Convenție sunt incompatibile cu Constituția Bulgariei.

Convenția nu definește „identitatea de gen” („l’identité de genre”). Raportul explicativ la Convenție (§ 53) definește „identitatea de gen” după cum urmează: „Anumite grupuri de persoane se pot confrunta și cu discriminare pe baza identității de gen, ceea ce înseamnă, în cuvinte simple, că sexul cu care se identifică, nu se potrivește cu genul atribuit lor de naștere. Aceasta include anumite categorii de persoane, cum ar fi persoane transsexuale, travestiți și alte grupuri de persoane care nu sunt conforme cu ceea ce societatea a definit ca aparținând categoriei de „bărbați” sau „femei”.”

Spre deosebire de înțelegerea constituțională a genului ca categorie biologică, conceptul de gender/gen, ca construcție socială, este prezent în Convenție separat și alături de conceptul de sex/sexe. După cum s-a spus, această situație se îndepărtează de sfera de aplicare a Convenției de la obiectivele declarate de protejare a femeilor și deschide un spațiu pentru aplicarea sa contradictorie, ceea ce este contrar statului de drept în sens formal (art. 4 §1 din Constituție).

Convenția deschide calea pentru încorporarea conceptelor de „gen” și „identitate bazată pe gen” în definiția astfel prevăzută la art. 3, litera “c” în sistemul juridic. Cerințele art. 4, § 3 din Convenție ar impune în Republica Bulgaria să stabilească proceduri care să asigure recunoașterea legală a sexului, altele decât cele biologice, contrar Constituției.

Convenția, prin definirea genului ca o construcție socială, relativizează de fapt granițele ambelor sexe – bărbat și femeie, după cum se determină biologic. Cu toate acestea, dacă societatea pierde capacitatea de a face diferența între o femeie și un bărbat, lupta împotriva violenței împotriva femeilor rămâne un angajament formal, dar neîndeplinit.

http://www.constcourt.bg/bg/Acts/GetHtmlContent/f278a156-9d25-412d-a064-6ffd6f997310#

Iar în cadrul statului, însuși Sinodul Bisericii Ortodoxe a Bulgariei și-a expus poziția oficială vizavi de tema Convenției și a ideologiei genului: „Deși este un act juridic, Convenția are și o dimensiune spirituală – este un instrument care insuflă un sistem de valori străine pentru noi, care permite societății să fie condusă de un nou model, ce corespunde intereselor unei mici părți.

În textul oficial al Convenției, în limba engleză, oriunde apare cuvântul “gen”, în limba bulgară este folosit termenul de “sex social”.De asemenea, o nouă traducere nu va schimba sensul și spiritul Convenției, în care utilizarea termenului “gen” și a derivatelor sale urmăresc scopuri diferite de cele care sunt proclamate, și anume, apărarea femeilor împotriva violenței. Acești termeni sunt utilizați pentru a face din politica statului o ideologie ce neagă faptul că omul există ca bărbat sau femeie, iar acest lucru este confirmat de o limbă nouă, artificială, pe care o găsim în Convenție, și care este străină și necunoscută mentalității noastre, culturii noastre, obiceiurilor noastre și tradiției ortodoxe.

Conform acestei ideologii, sexul ființei umane, ca bărbat sau femeie, nu are importanță pentru personalitatea sa, dar este prezentat ca „dictatura naturii“ față de libera alegere a omului, o dictatură de care el trebuie să se elibereze. Această ideologie care, prin ratificarea Convenției, ar deveni o lege de drept constrângătoare pentru cetățenii bulgari, neagă un adevăr fundamental biblic: “Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie“(Geneza 1:27).”

Încălcarea drepturilor părinților de a-și instrui copiii

Dreptul părinților de a-și instrui copiii este un drept fundamental, care nu poate fi abrogat sau limitat în mod intenționat.[3] Acest drept este consacrat de articolul 2 Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului: „Nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, în exercitarea funcțiilor pe care și le va asuma în domeniul educației și învățământului, va respecta dreptul părinților de a asigura această educație și acest învățământ, conform convingerilor lor religioase și filozofice.”[4]

Declarația Universală a Drepturilor Omului evidențiază că părinții au dreptul de prioritate în alegerea felului de învățământ pentru copiii lor minori.[5]

În această calitate bine stabilită, părinții au cele mai mari drepturi și cea mai mare răspundere de a-și instrui copiii. În procesul educațional, instituțiile statului trebuie să ajute părinții, școala trebuie să coopereze cu părinții și nu să dispună în mod artificial de drepturile lor. Școala nu trebuie să impună copiilor o educație contrară convingerilor religioase și filozofice ale părinților.

Convenția de la Istanbul se îndepărtează semnificativ de această înțelegere a rolului părinților. Articolul 14, pct.1, referitor la educație din Convenția de la Istanbul prevede o obligație care ar putea, în cele din urmă, să încalce dreptul părinților de a asigura educația copiilor conform convingerilor religioase și filozofice ale părinților:

Părțile vor face, acolo unde este cazul, demersurile necesare pentru a include material didactic pe probleme cum ar fi egalitatea între femei și bărbați, rolurile de gen ne-stereotipe, respectul reciproc, rezolvarea non-violentă a conflictelor în relațiile interpersonale, violența de gen împotriva femeilor și dreptul la integritate personală, adaptate capacității în evoluție a elevilor, în curriculum formal și la toate nivelurile de educație.

Părțile vor face demersurile necesare pentru a promova principiile la care s-a făcut referire în alineatul 1 în stabilimentele educaționale informale, precum și în stabilimentele sportive, culturale și recreative în mass media.”

Libertatea religioasă

Prevederile Convenției de la Istanbul sunt contrare viziunii creștine asupra familiei, ca reprezentând uniunea dintre un bărbat și o femeie. Acest precept religios ar putea fi stigmatizat drept tradiție bazată pe comportamente stereotipe. Conform articolului 42 din Convenția de la Istanbul, „cultura, obiceiul, religia, tradiția sau așa-numita onoare nu vor fi considerate ca o justificare.” Deși această prevedere se referă la violență, ea trebuie înțeleasă într-un sens larg, cuprinzând și noțiunea vagă de violență psihologică. Astfel, Convenția de la Istanbul devine un mijloc de redefinire substanțială a materialelor educaționale pe această temă.

În această ordine de idei, consider că Republica Moldova nu trebuie să ratifice Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul) și,

solicit:

  1. Stoparea procesului de ratificare a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul).
  2. Eficientizarea mijloacelor deja existente în cadrul legal menite să combată violența împotriva femeilor și violența domestică.
  3. Încetarea și neadmiterea promovării în orice fel, inclusiv prin adoptarea actelor normative, a oricăror concepte și idei, în particular – ideologia de gen, care contravin Constituției Republicii Moldova, și/sau care atentează la valorile fundamentale spirituale, împărtășite de majoritatea absolută a populației țării noastre.

Cu multă durere sufletească,

PETRU, Arhiepiscop de Ungheni și Nisporeni

[1] Din preambulul Statutului Consiliului Europei nr.1949 din 05.05.1949, în vigoare pentru Republica Moldova din 13.07.1995;

[2] https://deschide.md/ro/stiri/externe/57609/Slovacia-a-respins-repetat-Conven%C5%A3ia-UE-privind-combaterea-violen%C5%A3ei-%C3%AEmpotriva-femeilor.htm;

[3] Folgerø and Others v. Norway App no 15472/02 (ECtHR, 29 iunie 2007) 84(e).
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, articolul 2 Protocolul Adițional 1.
[4] Declarația Universală a Drepturilor Omului, articolul 26 (3).

[5]Obama Administration Guidelines on Bathrooms Lack Legal Authority

Abonați-vă la canalul nostru Telegram!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *