Selectați pagina

Adevăratele minuni

Adevăratele minuni

Un tînăr fără credinţă spunea mereu că el nu crede în minuni. Dar într-o zi, mergând pe stradă, a întâlnit un om, care, plimbându-se încet, se oprea la tot pasul şi, privind în dreapta şi în stânga, exclama întruna:

Doamne, ce minune! Ce minunăţii mi-a fost dat să văd!

– Nu te supăra, a întrebat necredinciosul, dar la ce te uiţi şi te minunezi aşa de tare ?

– Cum la ce ? La floarea aceasta minunată! Şi la copacul de acolo şi, uite, priveşte norii, cât sunt de frumoşi!

– Ce ţi-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai văzut flori sau copaci până acum ? Ce, până acum nu te-ai mai uitat niciodată pe cer să vezi norii şi păsările zburând ?

– Nu! – a răspuns omul. Vezi dumneata, până astăzi am fost orb din naştere. Însă, cu o săptămână în urmă, familia m-a adus în acest oraţ la un medic celebru care m-a operat şi m-a îngrijit cu multă dragoste. Chiar azi dimineaţa mi-a scos bandajele de la ochi şi, după ce a văzut ca nu mai am nimic şi m-am vindecat complet, m-a lăsat să plec.

De când am ieşit din spital, mă plimb însă pe străzi şi nu mă mai satur să privesc atîtea lucruri frumoase, atâtea minuni. Dumneata poate că, văzând în fiecare zi florile, copacii, oamenii din jurul tau, nici nu mai realizezi cât este de minunată această lume, cât este de uimitoare. Dar eu, eu o văd pentru prima oară şi, crede-mă, niciodată nu mi-am imaginat ceva atât de frumos. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri frumoase pe care le-a creat şi pentru faptul că mi-a ajutat să pot, în sfârşit, să le văd şi eu şi să mă bucur de ele.

Dar, dacă tot ne-am întâlnit, spune-mi încotro găsesc o biserică, fiindcă vreau sa aprind o lumânare şi să mulţumesc Domnului pentru minunea care a făcut-o astăzi cu mine.

Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul l-a îsoţit pe acesta până la o bisericuţă apropiată. Au intrat împreună, au aprins cţte o lumanare şi au inceput să se roage încet, în faţa unei icoane.

În sufletul sau, omul necredincios a înţeles că nu lumea era de vină, ci el. Toate erau pline de frumuseţe, toate erau minuni, dar el nu ştia să le vadă. Trecea pe lângă ele, fără să le observe.

Ce minune este mai frumoasă decât o floare ce se deschide, oferindu-ţi parfumul ? Poate cineva să-mi arate o minune mai mare decât dragostea şi devotamentul unei mame pentru copilul ei ? Este cineva atât de crud, încât să nu simtă dragostea – minunea minunilor ?

Adevăratele miracole nu trebuie să le vezi, ci să le simţi. Şi în orice creştin se întâmplă un miracol atunci când, apropiindu-se de ceilalţi prin dragoste, simte cum se apropie de Dumnezeu.

“Sfinţenia vine din dragoste.
Toti cei ce cred şi iubesc cu adevărat sunt sfinţi.”

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: