Selectați pagina

A murit preotul ecumenist Nicolae Bordașiu, care era bun prieten cu papistașii şi susţinător al ereticilor

A murit preotul ecumenist Nicolae Bordașiu, care era bun prieten cu papistașii şi susţinător al ereticilor

Dumnezeu să-l ierte!

Cu părere de rău, se poate spune că a aderat la grupul „Rugul aprins” și a făcut pușcărie degeaba. N-a înțeles Ortodoxia și nici de unde și până unde se întind granițele Bisericii și nici ce e Biserica.

Am fi vrut să putem spune acum să se roage pentru noi, dar… nu putem…

Ne anunță basilica.ro:

Pr. Nicolae Bordașiu a trecut la cele veșnice

Părintele Nicolae Bordaşiu s-a născut în satul Sabolciu din judeţul Bihor. A urmat cursurile Facultăţilor de Teologie şi Farmacie din Bucureşti. A făcut parte din grupul de tineri de la „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim.
Părintele Nicolae Bordaşiu a stat ascuns șapte ani prin satele bihorene, fiind căutat de securitate pentru o condamnare în lipsă la 20 de ani închisoare.
Descoperit şi arestat în 1955, a urmat ani grei de închisoare în Timişoara, Jilava, Oradea şi Aiud, fiind deţinut politic în perioada 1955-1964.
După eliberare a lucrat ca muncitor, apoi tehnician la Institutul Ioan Cantacuzino, unde a făcut parte dintr-un colectiv care a preparat pentru prima oara in România gama globulina din sânge retro-placentar.
A fost hirotonit diacon şi apoi preot, de sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, în 30 noiembrie 1969. În acest timp a urmat studiile de doctorat la Facultatea de Teologie, având ca îndrumător pe Parintele Profesor Dumitru Stăniloae.
În 1973 a plecat la studii la Paris, unde a obţinut la Institutul Catolic un „Certificat d’habilitation pour le doctorat de 3-eme cycle”.
Părintele Nicolae Bordașiu a fost decorat în 2017 cu cea mai înaltă distincție a Bisericii Ortodoxe Române, Crucea Patriarhală.

Dar să ne amintim de 19 ianuarie 2017, în timpul săptămânii de urâciune comună, la biserica Sfântul Silvestru din București:

Dar preotul Nicolae Bordașiu era bun prieten cu papistașii. Mai precis cu cei din Comunitatea Taize.

De ce s-a ținut spurcăciunea din ianuarie în Biserica Sfântul Silvestru din București!

Pentru că are o activitate încă din 1970, prin Pr Bordașiu Nicolae, profund ecumenistă!

cest părinte a fost și este un susținător al ereticilor, ducând tineri la întâlniri ecumeniste, de rugăciune în comun ( Taize ) încă din 1990.

Ce se întâmplă acolo, ce scop au!

Comunitatea Taizé este o comunitate monastică creștină de bărbați în  Taize, inițiată de fratele Roger  în 1940. Comunitatea este formată din mai mult de o sută de bărbați din multe națiuni care reprezintă în principal ramurile ,,creștine romano-catolice și protestante”.

Viața lor se concentrează pe rugăciune și muncă. Taizé a creat un stil unic de muzică religioasă care reflectă natura meditativă a comunității. Muzica Taizé dezvoltă fraze simple, de obicei versete din Psalmi sau alte părți din Scriptură, repetate sau cântate în canon. Repetiția dorește să ajute meditația și rugăciunea. Instrumentația este formată în jurul chitarei, vioarei și a altor instrumente de tip string.

Comunitatea, deși ca origine vest europeană, caută să primească persoane și tradiții de pe întregul glob. Internaționalizarea este vizibilă chiar și în muzica și rugăciune. Sunt incluse chiar și cântece și icoane din tradiția est-ortodoxă. ( sursa wiki )

La Taizé, oameni de origini confesionale, etnice, culturale, lingvistice diferite şi uneori opuse, se roagă şi muncesc împreună

Pr Bordasiu alaturi de ereticul ”frate” al sau… in biserica Sf Silvestru dand vanat lupilor

”În ianuarie 1990, fratele Roger a reuşit să facă o scurtă vizită la Bucureşti unde i‑a întâlnit pe părintele Constantin Galeriu  şi pe părintele Dumitru Stăniloae*.  Fratele Alois a avut prilejul de a se întoarce la biserica părintelui Galeriu, Sf. Silvestru, pentru o celebrare a vecerniilor, care a adus laolaltă tineri din tot Bucureştiul şi din împrejurimi.

Se simţea că această vizită a fost pregătită de mai mulţi oameni de-a lungul mai multor decenii. Părintele Bordașiu, paroh la acea vreme, al bisericii Sf. Silvestru, care a început să trimită la Taizé grupuri din Bucureşti încă din 1990, a amintit de vizitele fratelui Grégoire încă din 1970. Acele vremuri erau periculoase şi ei trebuiau să fie atenţi pentru a se asigura că aveau aceeaşi versiune pentru Poliţie despre ceea ce fratele făcea acolo. Un preot de la Patriarhie ne-a povestit cum, la începutul anilor 1980, student fiind a întâlnit din întâmplare doi fraţi din Taizé în plină stradă. Erau puţin dezorientaţi căutând o mănăstire pe care doreau să o viziteze. El le-a arătat drumul şi mai apoi ei i-au dăruit o cruce Taizé în formă de porumbel pe care o mai are şi acum.”

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ne găseşti şi pe: